În acest an, Înălțarea Domnului, sărbătoare cu cruce roșie celebrată de creștinii ortodocși la 40 de zile după Înviere, are loc pe data de 29 mai 2025.
Sărbătoarea marchează pentru Biserică încheierea perioadei pascale și anticiparea evenimentului Cincizecimii. Duhul Sfânt se pogoară peste ucenici pentru că Mântuitorul a înălțat firea omenească în lumina și slava de nepătruns a Sfintei Treimi.
Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte la Înălţarea Domnului şi ziua de pomenire a eroilor neamului românesc.
Ce semnificație are sărbătoarea religioasă Înălțarea Domnului pentru ortodocși
Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înălțării Domnului se găseşte la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea "Despre sărbătoarea Paștilor", compusă în anul 332.
Din aceasta lucrare reiese ca Înălțarea Domnului era sărbătorita în acea vreme în acelaşi timp cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos.
Abia spre sfârșitul secolului al IV lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh, fiind prăznuita în a 40-a zi după Inviere.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naționala bisericească.
„Înălțarea lui Hristos în slava Preasfintei Treimi ne arată scopul pentru care a fost creat omul”
„Când ne despărțim de o persoană pe care o iubim, o persoană dragă, despărțirea aduce în inimile noastre multă întristare și suferință. Dar iată că ucenicii s-au întors toți la Ierusalim cu bucurie mare” după ce au fost martori la Înălțarea Domnului, spune Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, potrivit basilica.ro. Ierarhul a explicat de ce.
„Bucuria aceasta izvorăște din noul înțeles pe care ucenicii l-au dobândit asupra cuvintelor Domnului”, a spus Episcopul vicar patriarhal. „Și-au amintit că Domnul le-a făgăduit în mai multe rânduri că, după Înălțarea Sa la cer, le va trimite un Mângâietor, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Care îi va învăța pe ei toate.”
„El le-a spus ucenicilor, atunci când i-a trimis la propovăduire la toate neamurile: «Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacurilor».”
„Prin pogorârea Duhului Sfânt și prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos, Hristos este prezent până la sfârșitul veacurilor, împărtășindu-Se nouă după măsura credinței fiecăruia dintre noi. Sf. Ioan Evanghelistul ne spune că tuturor celor care au crezut în El, celor care au ascultat cuvintele Lui, Iisus le-a dat puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu”, a continuat Preasfinția Sa.
„Prin Înălțarea Mântuitorului Iisus Hristos la ceruri și prin pogorârea Duhului Sfânt, Care sfințește viața celor care în Hristos și împlinesc cuvintele Lui, ne oferă nouă, oamenilor, posibilitatea ca și noi să ajungem, asemeni Fiului Omului, Mântuitorul Iisus Hristos, în slava cea neapusă a Sfintei Treimi.”
„Umanitatea lui Hristos îndumnezeită și ridicată în slava Tatălui ne arată care este destinația noastră ultimă”, a subliniat ierarhul. Dumnezeu „ne dorește să ajungem la asemănare cu El și să ne împărtășim de comuniunea de iubire a Preasfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh”.
Preasfinția Sa a mai explicat de ce se citește o evanghelie a Învierii la sărbătoarea înălțării: „Pentru că, prin pătimirile Sale cu Trupul Său omenesc asumat din Sf. Fecioară Maria, prin Învierea Lui, Mântuitorul Iisus Hristos Se face începătură învierii noastre”.
Iar Înălțarea lui Hristos Dumnezeu și Om în slava Preasfintei Treimi ne arată scopul pentru care a fost creat omul, care „era destinația omului: paradisul și comuniunea în iubirea Preasfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului și a Sf. Duh”.
„Ajungerea noastră la asemănarea lui Dumnezeu și împărtășirea noastră de slava cea netrecătoare a Împărăției Cerurilor devine posibilă fiecărui om care crede în Hristos, care, prin Botez, devine Templul al Duhului Sfânt și care se străduiește, prin împlinirea poruncilor, să-și sfințească și să-și îndumnezeiască viața și trupul, făcându-l vrednic de înviere, de înălțare la ceruri la sfârșitul veacurilor, când Dumnezeu va zidi pământ și ceruri noi și în Împărăția Lui drepții vor străluci ca stelele”, a încheiat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.
Credincioșii se salută cu „Hristos s-a înalțat”
În popor, sărbătoarea Înălţarea Domnului se mai numeşte şi Ispas, după numele ciobanului care a fost martor la evenimentul religios şi a stat ascuns după pietre, apoi a povestit cum s-a înălţat Mântuitorul Iisus Hristos la Cer.
Astfel, această sărbătoare marchează sfârşitul prezenţei fizice a Mântuitorului pe pământ şi deschide drumul pentru coborârea Duhului Sfânta în ziua Cincizecimii.
De această sărbătoare, creştinii se salută cu "Hristos s-a Înălţat" şi răspund cu "Adevărat s-a Înălţat".
Alte tradiții de Ispas
Unul dintre cele mai mari obiceiuri creştine este ca de sărbătoarea Înălţării Domnului, enoriaşii să meargă la biserică pentru a se ruga Tatălui Ceresc pentru sufletele celor adormiţi.
O altă tradiţie de sărbătoarea Înălţarea Domnului este vizitarea cimitirelor şi aprinderea lumânărilor la mormintele celor adormiţi dintr-un neam.
În unele zone ale ţării, de sărbătoarea Înălţarea Domnului, se practică obiceiul cocorului sau zburătorului. Copiii confecţionează păsări de hârtie numite cocţi şi le aruncă în aer, simbilizând înălţarea lui Iisus Hristos în Ceruri.
De asemenea, de sărbătoarea Înălţarea Domnului se dau de pomană ouă roşii, cozonac, pască şi alte bunătăţi ca în ziua de Paşte.
Înălțarea Domnului este și Ziua Eroilor – Hramul Catedralei Naționale
Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) este hramul principal al Catedralei Naționale, potrivit basilica.ro.
Proiectul acesteia a început imediat după Marea Unire, când, „la dorința Regelui Carol I, în anul 1884 Adunarea Deputaților şi Senatul României au votat Legea nr. 1750, pentru construirea „Bisericii Catedrale din București”, promulgată de regele Carol I la 5 iunie 1884, şi pentru care prevăzuse de la bugetul statului suma de 5.000.000 de lei (aur)”, a amintit Părintele Patriarh Daniel într-un mesaj transmis cu ocazia sfințirii altarului Catedralei Naționale.
„Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici au fost printre primii intelectuali români care au lansat şi susţinut ideea construirii în Bucureşti a Catedralei Mântuirii Neamului, ca semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu după Războiul de Independenţă din anii 1877-1878”, a subliniat Patriarhul României cu același prilej.
În ajunul slujbei de Sfințire a altarului Catedralei Naționale, Părintele Patriarh Daniel a oficiat în sfântul lăcaș prima slujbă de Pomenire a eroilor neamului și a aşezat în piciorul Sfintei Mese din altar o listă cu 350.000 de nume ale tuturor eroilor români cunoscuți. Numele au fost furnizate de Ministerul Apărării Naționale, la cererea Patriarhiei Române.
„Așezarea numelor eroilor români sub Sfânta Masă a Altarului Catedralei Naţionale este, în acelaşi timp, un simbol liturgic şi patriotic”, a transmis atunci Preafericirea Sa.
„Catedrala Mântuirii Neamului a fost dintru început închinată cinstirii după cuviinţă a eroilor care s-au jertfit, de-a lungul întregii noastre istorii, pentru apărarea credinţei, pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român”, a afirmat Patriarhul Daniel cu ocazia acestei slujbe atât de speciale.
„În acest sens, hramul principal al Catedralei Mântuirii Neamului a fost ales să fie Sărbătoarea Înălţării Domnului, care este şi zi de pomenire a eroilor, pentru a ne învăţa că există o legătură tainică între Crucea suferinţelor, Învierea şi Înălţarea la cer întru slavă a Mântuitorului Iisus Hristos, şi jertfa Eroilor neamului, care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român.”
Pe lângă lista cu numele eroilor români cunoscuți din toate timpurile, în piciorul Sfintei Mese au mai fost așezate fragmente din moaștele Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu și ale Sfinților Mucenici de la Niculițel.
Rugăciune făcătoare de minuni de Înălţarea Domnului
"Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui!
În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?
Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.
Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!".