Rusia e pe cale să devină puterea dominantă a uraniului. Riscurile pentru industria energiei nucleare dacă Kremlinul câștigă supremația

Rusia ar putea controla până în 2040 peste o treime din oferta mondială de uraniu extras din mine, o poziție dominantă care ar pune în pericol securitatea energetică occidentală, pe măsură ce cererea crește odată cu construirea de noi centrale nucleare, avertizează cercetătorii citați de Financial Times. Temerile privind aprovizionarea sunt amplificate de deficitul deja existent, provocat de apetitul redus pentru investiții și de întârzierile în obținerea autorizațiilor pentru noi mine.

În același timp, capacitatea de extracție a uraniului din Rusia și cea aflată sub control rusesc vor continua să crească, potrivit organizației nonprofit Centrul pentru Avantaje Strategice (CSA), în primul său raport.

Această evoluție ar crea o dependență și mai mare de o țară care și-a demonstrat disponibilitatea de a folosi controlul asupra resurselor energetice ca armă și ar putea face ca Europa și alte state să nu își poată asigura materialele de care au nevoie, se avertizează în raport.

„Până în 2040, am putea ajunge la o dependență de uraniul extras din mine controlate de Rusia comparabilă cu dependența noastră de petrolul și gazele rusești din 2022”, a declarat Gareth Heywood, coordonator pentru proiecte speciale în cadrul centrului, înaintea simpozionului anual World Nuclear Symposium de la Londra.

Resursele globale de uraniu

Uraniul, un element radioactiv de culoare gri-argintie, este extras în principal în Kazahstan, Australia, Namibia și Canada. Analiștii din industria minieră estimează, însă, că deficitul de aprovizionare va crește în următorul deceniu, după ce ani întregi de prețuri scăzute ale uraniului au dus la închiderea unor mine, iar cheltuielile pentru explorare s-au redus la o fracțiune din nivelurile înregistrate înaintea accidentului nuclear de la Fukushima.

Până la mijlocul deceniului viitor, „nu există nicio îndoială că sectorul va avea nevoie de noi surse de aprovizionare”, a declarat Alex Bedwany, analist la Stifel. Țări precum Canada au potențialul de a deschide noi mine, însă „aceste proiecte implică riscuri semnificative de dezvoltare, iar piața pare să depindă destul de mult de ele”, a spus el.

Compania canadiană NexGen Energy dezvoltă un proiect de mari dimensiuni în Saskatchewan, iar compania minieră Cameco are autorizație să majoreze cu peste o treime producția minei McArthur River, până la aproximativ 11.340 de tone pe an.

Întrebarea cu care se confruntă industria este dacă sistemul dispune de „suficientă reziliență și flexibilitate”, spune Sarah Forman, directoarea pentru strategie a companiei Urenco, specializată în îmbogățirea uraniului.

„Este nevoie de mult timp pentru a construi noi mine”, a spus ea. „Ce e de dorit este ca guvernele să transmită un semnal clar că energia nucleară va rămâne mult timp parte din mixul nostru energetic și să spună industriei: «puteți investi capital în acest sector»”.

Rusia a produs aproximativ 5% din uraniul extras la nivel mondial în 2024. Producția internă ascunde, însă, amploarea mult mai mare a operațiunilor ruse din străinătate: dacă sunt luate în calcul și minele controlate de Rusia în alte țări, ponderea sa în capacitatea globală de producție a principalelor surse mondiale de uraniu se apropia de un sfert în 2024, potrivit CSA.

Uranium One, sucursală a companiei nucleare de stat Rosatom, controlează în Kazahstan capacități de extracție de aproximativ 10.000 de tone de uraniu pe an în afara granițelor Rusiei.

CSA estimează că, dacă toate țările își vor pune în aplicare proiectele de producție existente, aprobate, planificate și aflate în perspectivă, iar fiecare exploatare va funcționa la capacitate maximă, ponderea Rusiei ar putea crește de la aproape un sfert în prezent la 36% până în 2040.

Rusia dezvoltă mine în Tanzania și Namibia prin intermediul Uranium One. Kremlinul a semnat, de asemenea, anul trecut un acord cu Nigerul pentru intensificarea cooperării în domeniul uraniului. Grupul nuclear francez Orano a fost, în fapt, expulzat din Niger anul trecut și a inițiat proceduri judiciare în legătură cu exproprierea activelor sale.

Sancțiuni și alte măsuri

Statele occidentale au impus sancțiuni împotriva unui număr mare de companii rusești după declanșarea războiului din Ucraina.

Regatul Unit, Statele Unite, Canada, Japonia și Franța și-au declarat, de asemenea, intenția de a contracara dominația Rusiei în lanțul de aprovizionare din industria nucleară și au investit în etapa crucială de procesare a uraniului. Rusia rămâne, însă, un furnizor important pentru Europa de uraniu îmbogățit, necesar funcționării reactoarelor.

Statele Unite au interzis importurile de uraniu rusesc, însă unele derogări au permis continuarea acestora până în 2028.

Prețurile mai ridicate ale uraniului, o modificare legislativă recentă în Kazahstan și măsurile internaționale menite să împiedice Rusia să exploateze zăcăminte din Africa ar putea reduce ponderea sa în producția mondială la aproximativ 14%, potrivit CSA.

Aceste măsuri ar putea include, de exemplu, interzicerea uraniului rusesc provenit din Niger, Namibia și Tanzania. Modificarea legislativă planificată în Kazahstan este de așteptat să majoreze ponderea care revine statului gazdă din uraniul extras pe teritoriul său.

Prognoza pe termen lung a UxC privind prețul uraniului a crescut de la 80 de dolari pe livră în urmă cu un an la 94 de dolari pe livră în cea mai recentă evaluare.

„Nu este încă clar dacă am ajuns la un nivel al prețului pe termen lung suficient pentru a stimula dezvoltarea de noi mine”, a declarat Jonathan Hinze, președintele UxC, adăugând că se așteaptă ca prețurile să continue să crească.

Centrul a recomandat factorilor de decizie din statele OCDE să stimuleze investițiile în noi mine prin subvenționarea contractelor pe termen lung dintre producători și companiile din sectorul energetic, astfel încât producătorii să își poată fixa prețurile.