În mod evident vorbim de o disperare după bani la Guvern, mai ales pe fondul tensiunilor sociale, soldată săptămâna trecută cu decapitare a ANAF-ului și directive venite săptămâna asta de la premier că trebuie să scoată bani și din piatră seacă; primul pas fiind să meargă peste marii rău platnici, inclusiv companii de stat.
Apoi s-a dat sfoară în țară că se pun toate tunurile pe giganții din comerțul online, adică nume grele precum emag, Altex sau cel.ro. În sensul în care Fiscul vrea să-i oblige pe aceștia să strângă și să furnizeze informații despre vânzătorii care-și comercializează mărfurile pe platformele lor.
Adică și când ajunge funia la par, statul nu merge prima dată tot la companiile proprii, ci la cei mici și mulți.
Că despre impozitarea mega-profiturilor din energie pe seama crizei, ne amintim cu toții cum a rămas. Adică tot companiile de stat au plătit, că peste OMV nu s-a dus nimeni, nici după ce s-a căzut la pace pentru 300 de milioane de euro în loc de un milliard, iar alte mari companii au dat în judecată statul.
Giganții cu acționariat rusesc, profituri uriașe în vreme de război
Foarte tare este că în timp ce fostul șef ANAF se lăuda cu tot felul de ordine, controale și proceduri pentru taxarea bacșișurilor chelnerilor, iar profesorii să-și pună case de marcat și POS pentru meditații, iar statul, în general, se dădea cu fundul de pământ că suntem în criză, peste criză, peste criză, o serie de mega-afaceri nu doar că au fost nederanjate, dar au înflorit spectaculos, ca Făt-Frumos în basme.
De exemplu, marii giganți cu acționariat rusesc, controlați de oligarhi sau de la Moscova, au făcut profituri record în ultimul an. Adică în timpul războiului, în care, cică, s-au impus și sancțiuni.
Teme ca Artrom Slatina, după ce a avut conturile blocate scurt, în martie anul trecut, a ajuns apoi la o cifră de afaceri pe care n-a mai înregistrat-o niciodată: 1,9 miliarde de lei, cu 500 de milioane de lei. Adică peste 100 de milioane de euro în plus față de 2021.
După care afacerea a fost vândută de partenerii germani ai oligarhului Dmitri Pumpyanski, către un grup de firme din Serbia.
Tot din Serbia este celebra deja subsidiară a Gazprom, care administrează cele 19 benzinării Gazprom din România și care, în toamna anului trecut a fost călcată de DIICOT.
Dincolo de acest mic pocinog, afacerile au mers excelent, cu o cifră de afaceri de 700,6 milioane de lei, față de 569,4 milioane în 2021 și mai puțin de jumătate - 332,6 milioane de lei în 2020.
Profitul declarat: zero. Tot e bine, fiindcă până anul ăsta a declarat numai pierderi.
ALRO Slatina – celebră pentru că rușii din spate au ajuns până la Cotroceni în biroul președintelui de atunci, Traian Băsescu, iar acesta a intervenit la ministrul Economiei pentru ei – a reușit și acum să scape de orice sancțiuni.
Iar 2022 a fost cel mai bun an din 2008 încoace, cu o cifră de afaceri de 3,32 miliarde de lei și un profit declarat de 330 de milioane.
Iar Petrotel Lukoil a revenit pe profit, declarând 22 de milioane de lei, după ce în 2021 avuseseră pierderi de peste 29 de milioane. Desigur că poate să însemne și că acum, pe fondul atenției în jurul războiului, au început să mai scoată profituri la suprafață. Plus că nimeni nu vrea îngroparea unor companii cu mii de angajați.
Întrebarea este dacă într-adevăr statul român se ocupă să se declare totul corect și să ajungă bani și la buget. Plus că niște parteneri s-ar putea să fie deranjați dacă produsele rusești și comerțul cu ele devin atât de populare.
În timp ce la graniță este război, la nivel de autoritate de control, statul român nu prea pare să știe ce se petrece în curtea proprie, deși anumiți șmecheri de la nivel înalt din sistem sunt convinși că știu tot ce mișcă.
Milionar discret, șef peste flota românească
Și există și un milionar extrem de important și de puternic, dar foarte discret. Român care a înflorit și a cărat petrol rusesc în acest ultim an cu război. Unul la care am devenit mai atenți, când Radu Mazăre se plângea că mazilirea și arestarea de către DNA i se trage de la milionarii din Portul Constanța.
Trei mari milionari puternici sunt în Portul Constanța, iar poate cel mai puternic dintre ei este Gheorghe Bosînceanu, cel care a reușit să privatizeze Șantierul Naval Constanța și este cel mai mare armator român.
Nu greșim atunci când spunem, mai în glumă, mai în serios, că Gheorghe Bosînceanu este noul deținător al flotei românești. Se laudă că este singurul operator român de nave maritime, fost comandant de navă, la fel ca Băsescu, de altfel și partener cu acesta în celebrul dosar „Flota”, mătrășit de DNA imediat după ajungerea lui Băsescu la Cotroceni.
La baza averii uriașe a lui Bosînceanu stau opt nave obținute de la stat prin privatizarea de tip MEBO a Navrom, pe care le-a achitat și le-a pus la punct din credite de 32 de milioane de dolari obținute de la Bancorex și Credit Lyonnais, în 1995.
Printre ele, și mândria lui Traian Băsescu, petrolierul „Biruința”. Iar dacă opt nave nu vi se par multe, vă spunem că Bosînceanu a ajuns cel mai mare armator roman, cu 10 nave.
Cum a luat credit de 32 de milioane de dolari? Răspunsul lui Bosînceanu e simplu: a dus un plan de afaceri bun.
Aceeași firmă din dosarul „Flota”, Histria Shipmanagement, apare într-o investigație jurnalistică realizată de Investigate Europe și Reporters United, denumită „Fuelling the War”.
Pe lista companiilor care, după izbucnirea războiului, au făcut mari transporturi pe mare de petrol rusesc, apar firme din Grecia, China, Emirate, dar și un SRL din România - Histria Shipmanagement, deținută de Victorița Bosînceanu, și un offshore din Cipru, AGI Argonaut Global Investment Limited, deținut de Gheorghe Bosînceanu.
Opt nave ale Histria au transportat anul trecut petrol rusesc, în principal către Uniunea Europeană și Turcia, dezvăluie cei de la context.ro. 22 de transporturi cu o cantitate totală de aproape un million de tone de petrol rusesc.
Navele, înregistrate printr-o încrengătură de firme, au diverse pavilioane: șase liberian, una maltez și una din Insulele Marshall, așa că, oficial, e greu de spus sau acuzat dacă a fost încălcat regimul sancțiunilor.
Dar pare că, în afară de jurnaliști, nici nu prea preocupă pe nimeni altcineva. Cei de la Context au cerut și puncte de vedere de la Bosînceanu și Histria Shipmanagement, dar deocamdată nu au răspuns mai departe. Greu de crezut că altcineva l-ar deranja cu vreo întrebare pe Bosînceanu, fiindcă nu prea s-a întâmplat nici la alte scandaluri, chiar mai mari, din trecut.
Perla imperiului său este, cu siguranță, Șantierul Naval Constanța, compania strategică a României.
E înființată în 1892, unul dintre cele mai mari șantiere navale din Europa și printre primele din lume la construcția de tancuri chimice. Odată cu șantierul, Bosînceanu devine proprietarul și a peste 74 de hectare de teren din Portul Constanța.
Privatizarea din 2002, printr-o firmă înregistrată în Insulele Marshall, a fost extrem de controversată, cu acuzații foarte grave, dar doar din partea presei și a unor politicieni, cea mai puternică voce fiind a lui Dan Radu Rușanu.
Niciun procuror nu a mișcat nicio hârtie în ultimii peste 20 de ani, măcar să vadă dacă aceste acuzații au vreo bază reală, dacă într-adevăr prețul acțiunilor a fost scăzut prin metode ilegale, fix înainte să le cumpere Bosînceanu și dacă era oportun sau nu să se șteargă datorii de multe milioane de dolari.
Ba mai mult, prietenul lui Bosînceanu, nimeni altul decât Traian Băsescu, a decorat Șantierul Naval Constanța cu ordinul meritul industrial și comercial în grad de mare ofițer. A fost prima grijă a lui Traian Băsescu la revenirea la Cotroceni, după suspendarea din vara anului 2012.
Prieteni vechi dar, așa cum acuza Radu Mazăre, poate cu o protecție și mai mare de atât, prin legături cu generali grei din sistem, mai toți premierii României au râs cot la cot cu el.
Familia defunctului fost miliardar Dan Adamescu, odată cel mai bogat om din România, chiar îl acuză pe Bosînceanu că vrea să pună mâna pe averea lăsată în urmă de miliardar.
În afară de șmecherii cu legături în sistem, peste care nu se duce niciodată ANAF, o altă categorie importantă ocolită de Fisc este cea a clanurilor, despre care am vorbit în nenumărate rânduri.
Interceptați vreo șase ani, dar scăpați ca prin urechile acului
Săptămâna asta însă – surpriză! - DNA se laudă că a călcat cel mai tare dintre clanuri, cel al Cârpacilor, deținătorii mai întregului centru vechi din Timișoara.
Și mai tari sunt acuzațiile. Fiindcă, după imobiliare, Cârpacii se diversificaseră ca afaceriști.
144 de clădiri istorice, inclusiv două spitale, tot centrul istoric al Timișoarei, practic luate desigur cu acte false, amenințări și multe complicități. Și nu facem decât să cităm din documente care au ajuns cu chiu, cu vai, în instanță.
În dosarul lui Ioneluș Cârpaci a trebuit să fie audiată până și soția unui fost procuror general al României. Iar șeful clanului a fost apărat de un fost șef al Poliției Române, generalul Florin Sandu.
Pentru multe infracțiuni s-a scăpat prin prescriere. Chiar dacă nu s-a mai putut, fiindcă se adunaseră prea multe, Ioneluș Cârpaci a fost condamnat la 7 ani de închisoare, însă mult timp a stat liniștit, fără să-l deranjeze cineva să-l aducă în țară pentru executarea pedepsei.
Și să nu credeți că stătea pitit prin Siberia! Nu! Era liniștit, colea în Frankfurt, și a fost arestat abia când s-a întors de bunăvoie în țare. Nu ne-ar mira să fi fost ridicat din greșeală de vreun polițist de frontieră, mai nou în meserie.
Dar chiar și așa, cu șeful la închisoare, au continuat să prospere. Iar acum DNA ne spune că s-au făcut fermieri, dar nu chiar pe bune, ci ca să fraudeze fonduri europene de la APIA și AFIR - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
Prejudiciul, unul de râs: 2 milioane de euro, având în vedere că faptele s-au prescris pe durata a 6 ani, din 2016 până în 2022. Timp în care, desigur, nu s-a prins nimeni.
Dar acum procurorii apar și cu stenograme, unele spectaculoase, desigur, în care Rusalin Ion Cârpaci vorbește despre a treia vilă pe care o are, aia cu piscină suspendată. Că atunci când ai mai multe, e greu să le identifici.
Deci, procurorii îi interceptau și totuși și-au făcut de cap vreo 6 ani! Întrebarea este: chiar nu mai este nimic pe interceptările alea, în afară de discuții despre vile și piscine suspendate? Ceva cu care DIICOT chiar să termine odată pentru totdeauna cu clanul ăsta. Greu de crezut, poate nu au ascultat cu atenție!
