Au apărut imaginile. Și sunt, pur și simplu, spectaculoase. Un elicopter suspendat la câțiva metri de cel mai mare perete de stâncă din România. Un salvator montan atârnat în cablul troliului, coborât într-o grotă îngustă din piatră. Iar la final, când totul părea pierdut în ceață și ploaie, un curcubeu care se ivește deasupra Văii Albe, exact în clipa în care cei doi alpiniști ajung în siguranță la baza peretelui.
Sâmbătă, echipa Salvamont Prahova a bifat o premieră națională: prima salvare aero din perete realizată vreodată în România, cu utilizarea sistemului Lezard. O intervenție descrisă chiar de salvamontiști drept „cea mai tehnică misiune aero din România de până acum”.
Cum a început totul
În jurul orei trei fără un pic, la dispeceratul Salvamont a intrat un apel: doi alpiniști rămăseseră blocați în Peretele Văii Albe. Erau, aveau să afle mai târziu salvatorii, doi cetățeni germani – tată și fiu – și, printr-o coincidență, colegi de breaslă: salvamontiști la rândul lor.
A urmat o cursă contra cronometru. Elicopterul 337 de la Târgu Mureș a fost solicitat în sprijin, a survolat zona și a preluat de la Baza Salvamont Prahova, de la Cota 1400 Sinaia, doi salvatori montani, pentru a-i insera direct la locul incidentului. Vremea, însă, avea alte planuri. Cum se întâmplă de obicei la munte.
Povestea salvatorului
Omul care a coborât primul în perete în cadrul operațiunii de salvare a și descris povestea. Salvamontistul Sergiu Frusinoiu a relatat totul pe Facebook, într-un text pe care îl redăm așa cum l-a scris el, cu adrenalină și emoție.
„Ca un vis frumos. Așa a fost ziua de azi, ca un vis frumos, doar că a fost realitate.
După ce, pe la ora trei fără un pic, vine un apel la dispecerat cum că ar fi niște băieți blocați în Peretele Văii Albe, se pornește cea mai tehnică misiune aero din România de până acum.
O să fiu succint.
Eram la cotă și colegul de serviciu la dispecerat vine și mă anunță despre apelul acesta, în care a aflat că doi alpiniști nemți ne cer ajutorul, blocați fiind în cel mai mare perete de stâncă din țara noastră, perete pe care echipa noastră îl deservește. Începe o serie de apeluri, unele către elicopter, unele către echipă pentru planul B. Se decid salvatorii pentru cele două echipe și încep să mă pregătesc. Pun pe mine corzi, pitoane, spituri, nuci, bormașină, ciocan și alte echipamente tehnice până când simt că îmi dublez greutatea. Știam că situația va fi una dificilă și, cu instabilitatea meteo, se puteau întâmpla destule, așa cum s-a și întâmplat.
După ceva timp, elicopterul 337 de la Mureș pune skid-urile pe pământ și ne trezim în mijlocul unei dezbateri în legătură cu planul de acțiune. Hotărâm, ne îmbarcăm și zburăm spre perete. După ce reperăm victimele, trolistul îmi face semn că începem inserția. O inserție prin troliere dificilă pentru toți. Elicopterul foarte aproape de perete, solicitând piloții, cablul troliului foarte lung, solicitând trolistul, și zona foarte îngustă, mai degrabă o grotă în care trebuia să intru perfect ca să reușim. Plin de adrenalină, înfig mâna într-o priză și mă trag spre regruparea în care stăteau cei doi și conectez coada Lezard-ului, acțiune care marchează finalul trolierii. Elicopterul pleacă degrabă și, în timp ce eu amenajez un amaraj solid și echipez prima victimă, al doilea salvator este adus pentru a o extrage.
Planul nu a funcționat. Odată cu începerea trolierii, în câteva secunde, ca în basme, valea se umple de ceață și elicopterul este forțat să facă un escape cu salvatorul în cablu.
Începe ploaia. Mocănească. Cât să își facă loc până în cele mai umbrite zone ale corpului, în timp ce dau găuri cu bormașina și construiesc amaraje pe sunete de tunete.
După multă muncă și manevre tehnice, reușesc să îi aduc pe cei doi în siguranță la baza peretelui, moment în care un superb curcubeu își face apariția și ploaia se oprește. Elicopterul poate lucra din nou și așa colegul Andrei este troliat și extrage prima victimă, rămânându-mi sarcina de a ieși cu cea de-a doua.
Ajuns înapoi la cotă, aflu că cei doi sunt din breasla mea, salvamontiști, și ne mărturisesc că nu ar fi crezut că în România se fac asemenea salvări cu elicopterul, poate doar în Elveția, la care le răspund: «we're evolving».
Un mesaj primit de la un coleg îmi spune: «ți-ai îndeplinit visul să faci salvare din Peretele Văii Albe» și asta a descris exact ce simt.
Deși se simte ca o destinație, după ani de pregatire personală și antrenamente cu colegii, de fapt, e doar un început de drum.
Mulțumirile merg spre echipajul elicopterului 337 și spre colegii de la Salvamont Prahova, a căror țintă este evoluția și profesionalismul.
P.S. Am decis de mult să nu mai postez, dar am vrut ca povestea asta să rămână scrisă pentru când memoria nu va mai fi de partea mea”, a scris acesta pe pagina sa de Facebook.
Ceața, ploaia și curcubeul
Detaliile tehnice fac întreaga poveste și mai impresionantă. Prima inserție a salvatorului a reușit, dar vremea s-a înrăutățit brusc și intervenția aero a fost suspendată. Valea s-a umplut de ceață în câteva secunde, iar elicopterul a fost forțat să se retragă cu un salvator încă atârnat în cablu.
Apoi au urmat ploaia, tunetele, munca la amaraje în piatra udă. Și, la final, momentul care a rămas surprins în imagini: curcubeul apărut deasupra Văii Albe, exact când cei doi alpiniști ajungeau teferi la baza peretelui.
Cei doi salvatori montani au fost recuperați la rândul lor și transportați la Baza Salvamont Prahova de la Cota 1400.
O premieră care „e doar un inceput de drum”
Bilanțul intervenției, așa cum l-a rezumat chiar Salvamont Prahova, este acesta: „Cu această intervenție, am bifat și o premieră națională, fiind prima salvare aero din perete, realizată cu utilizarea sistemului Lezard. Mulțumim echipajului elicopterului 337 de la Tg. Mureș pentru profesionalism și buna colaborare.”
Ce este sistemul Lezard
Lezard este un sistem de siguranță și ancorare folosit în operațiunile de salvare din perete realizate cu ajutorul elicopterului. Adică salvatorul montan coboară din aeronavă cu ajutorul unei corzi speciale, ajunge la victimă și, printr-o serie de manevre tehnice, ancorează practic elicopterul de peretele de stâncă.
Salvatorii au coborât din aeronavă cu ajutorul unei frânghii și au ancorat aeronava de stâncă. Astfel, ei au redus riscul ca aparatul de zbor să fie purtat de vântul puternic din zonă.
Un elicopter suspendat la câțiva metri de o stâncă verticală, cu palele rotindu-se periculos de aproape de perete, este una dintre cele mai riscante poziții posibile în zbor.
Sistemul Lezard reduce cu mult acest risc: în loc ca aeronava să rămână „agățată” în aer, luptând permanent cu curenții, ea capătă un punct de sprijin. Iar asta înseamnă mai puțină presiune pe piloți, mai puțin risc pentru echipaj și o marjă de manevră mult mai mare pentru salvatorul aflat efectiv în perete.
Și este genul de intervenție rezervată situațiilor-limită. Acest tip de intervenție este printre cele mai complexe din salvarea montană și necesită o coordonare perfectă între echipajul aerian și salvatorii montani aflați în teren.
Și nu, nu e vorba doar de curaj, ci de sincronizare la secundă între piloți, trolist și omul din stâncă – exact ce s-a văzut și în Valea Albă.
Nu întâmplător, echipa care a reușit premiera se pregătise special pentru asta. La începutul acestei luni, zece salvatori montani din cadrul Salvamont Prahova au participat, la Bușteni, la un curs certificat de instruire și perfecționare la sol privind utilizarea dispozitivului Lezard, echipament folosit în operațiunile de salvare din perete, în colaborare cu elicopterul.
