România ajunge într-o situație greu de explicat: o țară cu resurse energetice importante își împovărează propriii cetățeni cu unele dintre cele mai mari costuri din Europa. Semnalul de alarmă este tras de profesorul Dan Voiculescu, care vorbește despre o criză nu doar energetică, ci și de decizie strategică.
În timp ce marile economii europene reacționează pragmatic – Germania redeschide centrale pe cărbune, iar alte state își protejează producția internă – România reduce capacități esențiale.
Situația Complexul Energetic Oltenia este emblematică: deși reprezintă un pilon important al sistemului energetic, activitatea sa a fost diminuată constant, în paralel cu acumularea unor costuri uriașe, inclusiv miliarde de euro pentru certificate de CO2.
Potrivit analizei, aceste obligații ar fi putut fi renegociate în contextul unei situații de forță majoră la nivel european – argument folosit deja de alte state pentru a-și proteja interesele. România nu a făcut-o.
Rezultatul este resimțit direct de cetățeni: facturi ridicate, presiune pe bugetele familiilor și o vulnerabilitate crescută a economiei. În unele perioade, românii ajung să plătească chiar și dublu față de alte state europene.
Paradoxul este evident: avem resurse, dar nu le folosim în interes propriu.
Mesajul este clar – fără o strategie coerentă și fără un consens național real în domeniul energiei, România riscă să piardă nu doar bani, ci și controlul asupra unei resurse fundamentale.
Iar întrebarea rămâne: dacă nu acum, atunci când își va apăra statul propriii cetățeni?