Administrația Trump încearcă să declare încheiată operațiunea militară împotriva Iranului, deși niciunul dintre obiectivele anunțate de președinte – cu excepția distrugerii marinei iraniene – nu a fost atins. Secretarul de stat Marco Rubio a afirmat marți că „Operațiunea Epic Fury s-a încheiat”, în condițiile în care arsenalul nuclear al Iranului rămâne intact, Strâmtoarea Ormuz este în continuare blocată, iar forțele iraniene au atacat nave și trupe americane de peste 10 ori de la armistițiu. Trump însuși oscilează între declararea victoriei și recunoașterea realității, numind conflictul „un minirăzboi” și atacul asupra Iranului „o excursie”, scrie The New York Times.
Când armistițiul din războiul cu Iranul a intrat în vigoare acum o lună, președintele Trump a fost destul de direct: dacă iranienii nu își opresc programul nuclear și nu redeschid Strâmtoarea Ormuz, bombardierele vor fi din nou în aer.
„Dacă nu se ajunge la un acord, luptele se reiau”, a spus el, făcând foarte clar că este doar o pauză.
Însă se pare că, potrivit secretarului de stat Marco Rubio, războiul s-a încheiat de fapt la un moment dat după intrarea în vigoare a armistițiului – cel puțin asta le-a spus reporterilor la o conferință de presă la Casa Albă, marți.
„Operațiunea Epic Fury s-a încheiat”, a declarat el. „Am atins obiectivul acelei operațiuni.” Efortul de redeschidere a strâmtorii, a spus Rubio, este în întregime o operațiune defensivă și umanitară care ar presupune confruntări militare directe cu iranienii doar dacă navele americane ar fi atacate.
Tot marți, mai târziu, Trump a anunțat că suspendă chiar și acest efort – care avea doar o zi vechime și reușise să elibereze doar câteva nave – „pentru o scurtă perioadă de timp”, invocând ceea ce a numit „progrese importante” spre un acord cu Iranul. A menținut însă blocada americană, parte dintr-o strategie de presiune economică maximă.
Cu toate acestea, suspendarea efortului de a ghida navele prin strâmtoare părea să contrazică poziția declarată a administrației, conform căreia este intolerabil ca Iranul să blocheze o cale navigabilă internațională și că doar Statele Unite au capacitatea de a o redeschide.
Pentru Casa Albă, insistența că războiul s-a încheiat este cel mai recent salt retoric într-un efort de a pune în oglinda retrovizoare un război care a generat cea mai mare criză politică a președinției lui Trump. Dar simpla proclamare nu o face adevărată. Rachetele încă zburau. Ambele părți susțin că ele controlează traficul în strâmtoare.
Iar în ciuda declarației lui Rubio că obiectivele războiului au fost atinse, în mod evident nu au fost. În cele 38 de zile de operațiuni de luptă intensive, Statele Unite au lovit, conform bilanțului Pentagonului, aproximativ 13.000 de ținte. Dar distrugerea țintelor nu era singurul scop. Trump însuși și-a descris obiectivele în primele ore ale zilei de 28 februarie, când le-a spus americanilor, într-un mesaj video înregistrat anterior, că are cinci obiective majore.
Primul, firește, era să se asigure că Iranul „nu va putea avea niciodată o armă nucleară.” Dar a adăugat că Statele Unite trebuie să distrugă rachetele balistice ale Iranului și rampele de lansare, să-i scufunde marina, să pună capăt sprijinului pentru grupări teroriste precum Hezbollah și Hamas și, în fine, să creeze condițiile ca poporul iranian să-și răstoarne guvernul.
„Ceasul libertății voastre a sosit”, a spus el la acel moment.
Marina iraniană este în mod clar distrusă, după cum subliniază adesea Trump. Dar acesta e singurul obiectiv bifat de pe listă. Până acum, stocul nuclear al Iranului nu a fost atins și nu există un acord, cel puțin deocamdată, de a-l scoate din țară sau de a-l dilua pentru a nu putea fi folosit ușor la fabricarea armelor. Deși estimările serviciilor de informații diferă, evaluările americane sugerează că peste jumătate din rachetele și rampele de lansare ale Iranului au supraviețuit. Este prea devreme pentru a trage concluzii despre sprijinul acordat grupărilor proxy, care au fost decimate de atacurile israeliene.
Iar Trump a renunțat la discursul despre schimbarea conducerii țării, sugerând la un moment dat că nu a cerut niciodată acest lucru. În alte momente, a susținut că schimbarea de regim deja a avut loc, invocând apariția unui nou lider suprem și a altor oficiali, înlocuindu-i pe cei uciși. Pentru majoritatea experților în problematica iraniană – și pentru mulți din agențiile de informații americane – aceasta e o schimbare de personal, nu de regim.
Cu toate acestea, atât Trump, cât și Rubio au multe motive să declare că Epic Fury s-a încheiat la o dată nedefinită din trecutul recent. Congresul devenea tot mai agitat în privința Legii Puterilor de Război (War Powers Act), care impune un vot de aprobare al Congresului după ce trupele americane sunt implicate în operațiuni de luptă mai mult de 60 de zile. Baza sa politică s-a fracturat în privința întrebării dacă Trump și-a încălcat propria promisiune de a scoate America din războaie lungi. Iar Trump și-a amânat o dată călătoria în China pentru a se asigura că războiul s-a încheiat, că Statele Unite au învins și că strâmtoarea este deschisă înainte de a ateriza la Beijing. Vizita este acum programată pentru miercurea viitoare.
Și limbajul lui Trump s-a schimbat, deși nici măcar el nu a mers atât de departe încât să declare operațiunea încheiată. Nu pare să se poată abține să descrie situația actuală drept un război, chiar dacă a început să dea înapoi. „Țara noastră este în plină ascensiune acum, în ciuda faptului că suntem într-un – eu îl numesc un minirăzboi”, a spus el la un eveniment la Casa Albă dedicat micilor afaceri, luni.
În alte discursuri, a intercalat cuvântul „război” cu descrieri mai benigne: atacarea Iranului a fost o „excursie”, a spus. La un alt moment, a descris-o drept un „ocol”, făcând totul să sune ca o plimbare de weekend prin Orientul Mijlociu în care ai dat peste trafic.
Deși totul sună ca un joc de cuvinte convenabil politic, orice declarație reală că bătălia s-a încheiat reprezintă o schimbare fundamentală de strategie, chiar și pentru un război în care Casa Albă părea să-și improvizeze următoarea mișcare zi de zi. În ultimele nouă săptămâni, puterea militară americană – și perspectiva reluării ei – a fost pârghia pe care Trump o celebra drept oțelul din spatele negocierilor. Nimic nu ar concentra mai bine mințile iranienilor, sugera el, decât perspectiva unei distrugeri suplimentare.
De altfel, când negocierile privind viitorul programului nuclear s-au blocat la sfârșitul lunii februarie, bombardamentele americane au fost concepute tocmai pentru a forța Iranul să facă concesii.
Dar campania de bombardament, deși mortală și distructivă, nu a alterat pozițiile fundamentale ale Iranului, cel puțin deocamdată. Iar succesul Gărzilor Revoluționare în blocarea strâmtorii – blocând petroliere și nave cargo și provocând haos pe piețele de petrol și îngrășăminte – a schimbat dinamica. Frustrarea lui Trump era evidentă: a amenințat cu lovituri și mai dure – și cu atacuri asupra centralelor electrice – dacă Iranul refuză să cedeze, dezlănțuindu-se cu înjurături pe rețelele sociale.
Iranienii au ignorat amenințările, iar câteva zile mai târziu Trump a avertizat: „O întreagă civilizație va muri în noaptea asta, fără a mai putea fi adusă înapoi vreodată.” Apoi a venit armistițiul.
Dar reținerea Iranului s-a prăbușit după ce Trump a anunțat duminică o nouă operațiune de ghidare a navelor prin strâmtoarea îngustă, pe un traseu declarat liber de mine. Forțele iraniene au tras asupra a două nave a doua zi, dar rachetele au fost interceptate de forțele americane. Generalul Dan Caine, președintele Statului Major Interarme, a declarat marți că, de la intrarea în vigoare a armistițiului, Iranul a atacat forțele americane de peste 10 ori, dar atacurile au fost „toate sub pragul reluării operațiunilor majore de luptă, în acest moment.”
Generalul Caine a adăugat că definirea acestui prag este „o decizie politică”, adică decizia lui Trump. Iar Trump, presat câteva ore mai târziu să explice unde fixează acest prag, le-a spus reporterilor: „Veți afla, pentru că vă voi anunța.”
„Ei știu ce au de făcut”, a spus el despre iranieni. „Și știu ce nu trebuie să facă.”
Secretarul apărării Pete Hegseth a declarat marți dimineață că noul efort militar de ghidare a navelor comerciale prin Strâmtoarea Ormuz trebuie înțeles ca o întreprindere complet separată, un efort defensiv temporar.
„Nu căutăm bătaie”, a spus Hegseth, care cu doar câteva săptămâni în urmă celebra puterea de foc americană împotriva Iranului și cerea „letalitate maximă.” A menționat însă că navele de război americane au doborât rachete de croazieră și drone lansate de Iran asupra navelor militare și comerciale și că elicopterele de atac Apache au scufundat și șase vedete militare iraniene care amenințau vasele.
(Rubio a comparat vedetele cu Boston Whalers, ambarcațiuni mici și omniprezente. A spus că cele lovite „zac pe fundul mării, alături de restul marinei iraniene.”)
Acum administrația a trecut de la declarațiile că loviturile militare vor schimba conducerea Iranului la insistența că, de fapt, izolarea economică va rezolva situația. Rubio a spus că Statele Unite taie acum veniturile care țin în picioare „ce a mai rămas din economia lor fragilă.”
Și i-a numit pe iranieni pirați. „Nu poți avea o situație în care strâmtoarea e închisă pentru toți ceilalți, dar ei beneficiază de piraterie – asta nu se poate”, a spus el. Doar Statele Unite, a adăugat, au puterea de a deschide Strâmtoarea Ormuz „ca un serviciu adus lumii”.
„Sincer, suntem singurii care pot face asta”, a spus el. „Dacă trăim într-o lume în care unui stat paria precum acest regim iranian i se permite să pretindă drept normalitate controlul asupra unei rute maritime internaționale”, a adăugat, „nu va dura mult până când veți vedea același lucru pe multiple rute maritime din lume.”
Ştiri video recomandate
