La trei ani după ce a fost cucerit de armata rusă, Mariupol rămâne un oraș devastat, cu locuitori care trăiesc printre ruine, fără apă potabilă. În schimb, în ultimele luni, videoclipuri și filmulețe postate de mai mulți influenceri pro-ruși prezintă un oraș strălucitor, unde clădirile avariate au fost reparate și viața a revenit la normal. „Ce se arată la televizorul rusesc sunt basme pentru proști”, spun ucrainenii, scrie BBC într-un reportaj realizat în Mariupol.
„Ce se arată la televizorul rusesc sunt basme pentru proști. Cea mai mare parte din Mariupol încă zace în ruină”, spune un ucrainean care locuiește în Mariupolul ocupat de ruși. I-am schimbat numele, întrucât se teme de represalii din partea autorităților ruse. „Repară fațadele clădirilor de pe bulevardele principale, acolo unde aduc camerele să filmeze. Dar după colț, e doar moloz și pustiu. Mulți oameni încă trăiesc în apartamente pe jumătate distruse, cu pereții abia în picioare”, adaugă el.
Au trecut puțin peste trei ani de când Mariupol a fost capturat de forțele ruse, după un asediu brutal și bombardamente. Mii de oameni au fost uciși, iar ONU a estimat că 90% dintre clădirile rezidențiale au fost avariate sau distruse.
În ultimele luni, videoclipuri și filmulețe postate de mai mulți influenceri pro-ruși prezintă un oraș strălucitor, unde clădirile avariate au fost reparate și viața a revenit la normal.
Însă BBC a vorbit cu mai multe persoane – unele care trăiesc încă în Mariupol, altele care au reușit să fugă după ce au petrecut o perioadă sub ocupație – pentru a reconstitui o imagine reală a vieții în oraș.
„Se spun foarte multe minciuni”, afirmă Olha Onyshko, în vârstă de 66 de ani, care a fugit din Mariupol la sfârșitul anului trecut și locuiește acum în Ternopil, Ucraina.
„Am avut un oraș frumos, dar acum e bolnav. N-aș spune că [autoritățile ruse] au reparat mare lucru. Există o piață centrală – doar clădirile de acolo au fost reconstruite. Iar în alte locuri sunt goluri unde înainte erau clădiri. Au curățat dărâmăturile, dar nici măcar nu au separat cadavrele – au fost încărcate împreună cu molozul în camioane și duse afară din oraș”, spune ea.
Mariupol se confruntă și cu o criză severă de apă. „Apa curge o zi sau două, apoi nu mai vine timp de trei zile. Ținem găleți și bidoane cu apă în casă. Apa este atât de galbenă, încât și după ce o fierbi, tot ți-e teamă s-o bei”, spune James, un alt locuitor al orașului. I-am schimbat și lui numele. Unii spun chiar că apa arată „ca o Coca-Cola”.
Serhii Orlov, care se autointitulează viceprimarul exilat al Mariupolului, spune că canalul Siverski Donet–Donbas, care alimenta orașul, a fost avariat în timpul luptelor.
„A mai rămas un singur rezervor care furniza apă pentru Mariupol. Pentru populația actuală, acesta ar fi fost suficient pentru aproximativ un an și jumătate. Cum ocupația a durat mai mult, înseamnă că nu mai există apă potabilă deloc. Apa folosită de oameni nici măcar nu îndeplinește standardul minim pentru apă potabilă”, spune el.
Penele de curent sunt frecvente, mâncarea este scumpă, iar medicamentele sunt greu de găsit, spun locuitorii.
„Nu sunt disponibile medicamente de bază. Diabeticii au dificultăți în a-și procura insulina la timp și este extrem de scumpă”, spune James.
BBC a contactat administrația rusă a Mariupolului pentru un punct de vedere privind acuzațiile legate de lipsuri și dacă a fost identificată o sursă alternativă de apă. Până la acest moment, nu s-a primit niciun răspuns.
În ciuda greutăților, cel mai greu de suportat pentru locuitori este ceea ce învață copiii ucraineni la școală.
Andrii Kozhushyna a studiat timp de un an la o universitate din Mariupol, după ocuparea orașului. Acum a fugit la Dnipro.
„Copiilor li se predau informații false și propagandă. De exemplu, manualele școlare afirmă că regiunile Donețk, Luhansk, Harkiv, Zaporijjea, Herson, Odesa, Crimeea și chiar Dnipropetrovsk fac deja parte din Rusia”, spune Andrii.
El a descris și niște lecții speciale numite „Conversații despre lucruri importante”, în care elevii învață că Rusia a eliberat în 2022 populația rusofonă a acestor regiuni de sub regimul nazist.
„Profesorii care refuză să țină aceste lecții sunt intimidați sau concediați. Este ca și cum le reprogramează mințile copiilor noștri”, afirmă John, locuitor al orașului.
De Ziua Victoriei din al Doilea Război Mondial, în luna mai, imagini din piața centrală a Mariupolului au arătat copii și adulți îmbrăcați în costume militare participând la parade și spectacole – tradiții din epoca sovietică, pe care Ucraina le abandonase treptat, dar care sunt acum impuse în teritoriile ocupate. Mariupol a fost decorat în culorile steagului rusesc – roșu, albastru și alb.
Însă unii ucraineni duc o luptă de rezistență secretă împotriva Rusiei, iar în miez de noapte pictează pereții în albastru și galben, culorile Ucrainei, și lipesc afișe cu mesaje precum „Eliberați Mariupol” și „Mariupol este Ucraina”.
James și John fac parte din aceste grupuri de rezistență, la fel cum a fost și Andrii, cât timp a locuit în oraș.
„Mesajele sunt menite să ofere un sprijin moral oamenilor noștri, să le arate că rezistența e vie”, spune James.
Obiectivul principal este strângerea de informații pentru armata ucraineană.
„Documentez mișcările militare ruse. Analizez unde transportă arme, câți soldați intră și ies din oraș, ce echipamente sunt reparate în zonele industriale. Fac fotografii în secret și le păstrez ascunse până când le pot transmite prin canale sigure serviciilor de informații ucrainene”, povestește James.
Ocazional, grupurile de rezistență încearcă și să saboteze operațiuni civile sau militare. În cel puțin două cazuri, linia feroviară care duce spre Mariupol a fost întreruptă după ce activiștii au incendiat cutia de semnalizare.
Este o activitate riscantă. Andrii spune că a fost nevoit să plece după ce și-a dat seama că fusese deconspirat.
„Poate un vecin m-a turnat. Dar odată, când eram într-un magazin să cumpăr pâine, am văzut un soldat care îi arăta casierei fotografia mea și o întreba dacă mă cunoaște”, povestește el.
A plecat imediat, trecând de punctele de control din Mariupol și apoi prin mai multe orașe din Rusia și Belarus, înainte de a intra din nou în Ucraina, din nord.
Pentru cei care au rămas în oraș, fiecare zi este o luptă.
„În fiecare zi îți ștergi mesajele din telefon pentru că acesta poate fi verificat la punctele de control. Îți este frică să-ți suni prietenii din Ucraina, de teamă că telefonul îți este interceptat”, spune James.
„Un vecin a fost arestat direct de pe stradă pentru că cineva l-a acuzat că ar transmite informații armatei ucrainene. Viața ta e ca un film – o tensiune constantă, frică, neîncredere”, adaugă el.
Pe fondul discuțiilor dintre Ucraina și Rusia, au existat sugestii – atât din interiorul, cât și din afara Ucrainei – că țara ar putea fi nevoită să cedeze teritorii în schimbul unui acord de pace.
„Să cedezi teritorii pentru o 'înțelegere cu Rusia' ar fi o trădare. Zeci de oameni își riscă viața zilnic pentru a transmite informații Ucrainei, nu pentru ca vreun diplomat în costum să semneze o hârtie prin care 'ne cedează'”, spune John.
„Nu vrem 'pace cu orice preț'. Vrem eliberare.”
Ştiri video recomandate
