Giganții Big Tech din SUA se folosesc de o lege irlandeză obscură, veche de aproape 400 de ani, pentru a împiedica procesele colective în justiție împotriva lor, scrie Politico, marți.
De zeci de ani, consumatorii din Statele Unite se asociază pentru a da în judecată companii și a obține despăgubiri de miliarde de dolari pentru prejudicii provocate de produse și servicii dintre cele mai diverse, de la tutun și petrol până la cumpărăturile online. În urmă cu cinci ani, europenii au obținut drepturi similare pentru a introduce acțiuni colective împotriva companiilor la nivelul întregului continent. Dreptul a fost obținut ca urmare a scandalului „Dieselgate”. În urma lui, Volkswagen a fost obligată să plătească 9,5 miliarde de dolari unor consumatori americani.
Cu toate acestea, multe dintre cele mai mari companii tehnologice din lume, care au milioane de utilizatori, resurse financiare uriașe și un istoric de încălcare a normelor UE, au fost până acum ferite de acțiuni colective importante. Motivul este că, în Irlanda, unde multe dintre aceste companii își au sediile europene, este ilegal ca un terț să finanțeze un proces dacă nu este implicat direct în cauză sau nu are un interes legitim.
În același timp, Directiva UE din 2020 privind acțiunile în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor, care a făcut posibile astfel de procese în Europa, prevede că ele pot fi inițiate doar de organizații non-profit. Acestea depind adesea de finanțare externă pentru a acoperi costurile uriașe ale unui proces împotriva marilor companii tehnologice.
Irlanda este singura țară din UE care impune o asemenea restricție, bazată pe concepte juridice care datează din Evul Mediu și care au fost introduse în legislația irlandeză în 1634. Regula îi împiedică pe activiștii pentru drepturi să strângă fondurile necesare pentru a deschide noi procese de amploare împotriva giganților tehnologici.
Cinci organizații non-profit sunt înregistrate în Irlanda pentru a putea introduce acțiuni colective în baza noii directive. Trei dintre ele, Irish Council for Civil Liberties, Noyb și Digital Rights Ireland, au deja experiență în procese împotriva companiilor Big Tech.
Până acum a fost introdusă o singură asemenea acțiune: Irish Council for Civil Liberties a deschis anul trecut primul proces colectiv de acest tip din Irlanda împotriva Microsoft, vizând sistemul său de publicitate online. Organizația a reușit să finanțeze procesul din bugetul propriu, alimentat din donații și granturi filantropice.
„Un litigiu complex de acest tip în Irlanda costă cel puțin un milion de euro doar în primă instanță. Nu putem deschide mai multe procese dacă statul nu ne permite să strângem fondurile necesare”, a declarat Johnny Ryan, directorul departamentului de aplicare a legii din cadrul Irish Council for Civil Liberties, subliniind că organizația nu dispune de resurse pentru noi acțiuni.
El a descris drept o „contradicție fatală” situația în care UE cere ca organizațiile non-profit să conducă acțiunile colective, în timp ce legislația irlandeză le interzice să strângă finanțare externă, îngreunând astfel posibilitatea europenilor de a obține despăgubiri de la giganții tehnologici.
Finanțarea proceselor împotriva giganților Big Tech
„Să deschizi un proces împotriva uneicompanii Big Tech costă pur și simplu enorm de mult”, a declarat avocatul irlandez Gerard Rudden.
„Evident că au resurse practic nelimitate pe care le pot folosi în litigii”, a spus Rudden despre acest firme. „Este nevoie de foarte mult timp, foarte mult efort, foarte mulți oameni și foarte mulți bani. Iar acest lucru are consecințe în întreaga Europă, pentru că, dacă finanțarea ar fi permisă, ai putea deschide în Irlanda o acțiune colectivă la nivel european împotriva Meta, Google, Microsoft sau oricărei alte companii. În momentul de față este pur și simplu imposibil, pentru că ar costa prea mult”.
Interdicția își are originea în două concepte juridice moștenite de Irlanda din dreptul englez, pe vremea când țara era sub controlul protectoratului cromwellian, cunoscute drept „maintenance” și „champerty”. Conceptele datează din Evul Mediu, iar legea irlandeză din secolul al XVII-lea care le-a consacrat este în vigoare și astăzi.
„Maintenance” desemnează situația în care o persoană finanțează sau sprijină un proces fără să aibă un interes direct în cauză, iar „champerty” este o formă a acestei practici prin care finanțatorul primește o parte din eventualele despăgubiri în schimbul finanțării procesului.
Anglia a eliminat cele două infracțiuni în 1967, însă instanțele irlandeze au menținut interdicția privind finanțarea litigiilor de către terți. Există câteva excepții, de exemplu atunci când un proces este finanțat prin donații caritabile din partea unor persoane care nu așteaptă să primească o parte din eventualele despăgubiri.
Regulile vor fi reanalizate
Un purtător de cuvânt al Departamentului pentru Întreprinderi, Comerț și Ocuparea Forței de Muncă din Irlanda, a precizat, sub rezerva anonimatului, că Law Reform Commission, organismul independent pentru reforma legislației, urmează să publice în cursul acestui an un raport privind eventuala modificare a regulilor. O schimbare a legii ar trebui decisă de ministerul irlandez al justiției, a adăugat acesta.
Ministrul irlandez al justiției, Jim O'Callaghan, a declarat că este „foarte reticent” în privința introducerii finanțării litigiilor de către terți în Irlanda, deoarece există riscul „transformării justiției într-o marfă”, ceea ce ar putea duce la situații în care avocații sau alți finanțatori să primească o parte importantă din despăgubiri. Acest model este criticat de mult timp pentru faptul că ar fi contribuit la numărul foarte mare de acțiuni colective din Statele Unite.
Atunci când a transpus directiva UE în legislația națională, guvernul irlandez a plafonat la 25 de euro și taxa pe care un consumator o poate plăti pentru a se alătura unei acțiuni colective.
Johannes Caspar, fostul șef al autorității pentru protecția datelor din Hamburg și unul dintre personajele importante ale luptei UE pentru limitarea puterii marilor companii tehnologice, a declarat că „acțiunile colective” permit reunirea unor cereri de despăgubire pe care persoanele individuale nu și-ar permite niciodată să le ducă singure în instanță. „Consumă mult timp și implică costuri mari înainte chiar de a ajunge în fața unui judecător”, a spus el într-un interviu.
Purtătorul de cuvânt al departamentului irlandez pentru întreprinderi a declarat că modul în care directiva a fost transpusă în legislația irlandeză urmărește „consolidarea protecției consumatorilor prin asigurarea unor mecanisme accesibile și eficiente de obținere a despăgubirilor în cazurile în care sunt afectate un număr mare de persoane”, iar plafonul de 25 de euro este menit să respecte cerința ca taxele să fie „modeste și să nu descurajeze consumatorii să solicite reprezentarea într-o acțiune colectivă”.
În „săptămânile următoare”, guvernul irlandez ar urma să elimine taxele percepute de Înalta Curte, care ajung de regulă la câteva sute de euro, în funcție de tipul și numărul documentelor depuse, pentru organizațiile non-profit autorizate care introduc acțiuni colective, a mai spus acesta.
Comisia Europeană a transmis că se află în „contact strâns cu toate statele membre, inclusiv Irlanda” și „evaluează” modul în care este pusă în aplicare directiva privind acțiunile colective.
„Potrivit Directivei privind acțiunile în reprezentare, atunci când statele membre interzic finanțarea litigiilor de către terți, acestea trebuie să se asigure că cheltuielile de judecată nu constituie un obstacol pentru entitățile autorizate să își exercite dreptul de a introduce acțiuni colective”, a precizat Comisia.
