Antena 3 CNN Externe Portrete de lichidatori, la 40 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobîl. „Sper să mai apuc ziua victoriei împotriva Rusiei”

Portrete de lichidatori, la 40 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobîl. „Sper să mai apuc ziua victoriei împotriva Rusiei”

M.L.
3 minute de citit Publicat la 23:11 27 Apr 2026 Modificat la 23:11 27 Apr 2026
lichidatori Cernobil
Foști lichidatori de la Cernobîl, întorși la locul dezastrului, după 40 de ani. Foto: Profimedia Images

Ucraina a marcat 40 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobîl, provocat de explozia reactorului 4, rămas până astăzi cel mai grav accident nuclear din istorie. Peste 600.000 de militari, pompieri, ingineri, medici și mineri au fost mobilizați în vasta operațiune de limitare a consecințelor dezastrului, de curățare și decontaminare a zonei. Toți acești oameni au intrat în istorie sub denumirea de „lichidatori”. O parte dintre aceștia s-au întors acum la Cernobîl.

Misiunile „lichidatorilor” au variat de la zborurile cu elicopterul pe deasupra miezului expus al reactorului distrus, înlăturarea de pe acoperișul clădirilor a molozului și resturilor de material radioactiv împrăștiate în urma exploziei și până la uciderea animalelor din zonă, de teama că acestea, fiiind deja expuse radiațiilor, ar putea răspândi și mai mult contaminarea radioactivă.

 

Inițial deschisă turiștilor, Zona de Excludere de la Cernobîl a fost din nou închisă, după invazia Rusiei în Ucraina, declanșată în februarie 2022.

„Te doare inima când vezi cum arată Pripiatul acum (localitatea de lângă centrala de la Cernobîl, abandonată imediat după accident). Țin minte când toate casele de aici erau pline de viață, iar acum, totul e în ruine și acoperit de buruieni”, spune Oleksii Lebedineț, în vârstă de 65 de ani, fost militar în armata sovietică care în perioada 1986-1991 a împrejmuit cu garduri zonele contaminate. De atunci, suferă constant de migrene.

Anatolii Prilipko, în vârstă de 66 de ani, este alt lichidator care a lucrat ca pompier și care a intervenit în zonă la 9 zile după dezastru. El a lucrat în ture de două ore, pentru limitarea efectelor expunerii la radiații.

„Pe atunci, tot locul era plin de utilaje și echipamente: mașini, elicoptere, erau peste tot. Drumul spre Kiev era atât de aglomerat, încât nu puteai face nicio depășire”, sune Prilipko.

Anatolii Krutik, 63 de ani a fost în acea perioadă concentrat în armată. El a fost mobilizat în vara lui 1986 pentru a izola zona contaminată.

„Nimeni nu se gândea la asta (la radiații - n.r.). Nu știam ce erau, nu aveam habar de acest inamic invizibil”, spune Krutik.

Viktor Hluhovțov, 65 de ani, fost militar în termen mobilizat și el la Cernobîl acum 40 de ani, încă mai are puterea să glumească.

„După cum îmi spune soția, am avut parte un adevărat buchet de boli. Doctorii nu știau ce să facă cu mine, dar slavă Domnului, am supraviețuit. Acum, sper doar să trăiesc suficient ca să văd sfârșitul acestui război - suficient de mult să văd victoria (contra Rusiei)”, a spus Hluhovțov.

Mulți dintre lichidatorii de la Cernobîl suferă și acum de afecțiuni grave. Nu toți primesc însă beneficii sau compensațiii

În zilele care au urmat exploziei centralei electrice de la Cernobîl, pe 26 aprilie 1986, peste 30.000 de kazahi au fost trimiși la amplasamentul ucrainean pentru a o curăța. În schimb, celor care au supraviețuit atunci radiațiilor, le e din ce în ce mai greu să convingă statul kazah să le fie recunoscute drepturile de victime ale dezastrului, informează Le Monde.

La muzeul din Karaganda, în centrul Kazahstanului, deschis în 2005, vizitatorii sunt întâmpinați de resturi metalice de la rachetele și navetele spațiale sovietice, schițe și planuri de extracție ale resurselor minerale și fotografii ale exploziilor din timpul testelor nucleare sovietice.

„Atomul trebuia să fie pașnic”, spune directorul muzeului Dmitri Kalmîkov. „Oamenii acționează mereu înainte de a gândi, fără să realizeze consecințele”.

Kalmîkov, 62 de ani, avea 22 de ani pe 26 aprilie 1986 și efectua stagiul militar în Ucraina, țara sa natală, într-o unitate de apărare chimică.

A fost trimis la Cernobîl, la doar câteva ore după explozia reactorului 4. El a fost unul din cei 30.000 de „lichidatori” kazahi. Cei care au supraviețuit se confruntă însă în aceste zile cu probleme: statul nu îi recunoaște ca victime, în vreme ce țara e angajată într-un nou program nuclear civil.

După independența Kazahstanului, sprijinul acordat acestor veterani s-a diminuat: unele beneficii sociale au fost reduse sau eliminate, iar recunoașterea oficială a bolilor legate de radiații a fost restrânsă. Mulți dintre foștii lichidatori de la Cernobîl suferă și astăzi de afecțiuni grave, fără a primi statutul sau compensațiile pe care le consideră meritate.

Ştiri video recomandate
×

Fanatik

Antena Sport

Observator News

Longevity Magazine

x close