Forțele Moscovei din teritoriile ocupate, în special din regiunile Donețk și Luhansk, convertesc infrastructura civilă în baze pentru cazarea soldaților, transportul munițiilor și lansarea dronelor tot mai aproape de teritoriul controlat de Ucraina.
Unul dintre cele mai clare exemple este Aeroportul Internațional Donețk. Imagini recente din satelit, furnizate de Planet Labs publicației Kyiv Independent, arată o dezvoltare bruscă pe fundațiile vechiului aeroport, abandonat de peste un deceniu.
Ucraina reconstruise aeroportul și îl transformase într-unul dintre cele mai moderne din țară pentru Campionatul European de Fotbal din 2012. Peste un milion de pasageri treceau anual prin terminalul renovat, până când războiul a ajuns în zonă, în 2014.
Aeroportul a fost una dintre ultimele redute ale soldaților ucraineni în Donețk, până când a fost cucerit de partizanii sprijiniți de Rusia la sfârșitul lui 2014, noul terminal fiind distrus până la fundații. Timp de aproape 11 ani, urmele artileriei și ale exploziilor au rămas neatinse pe pistă.
Imaginile din aprilie arătau aeroportul la fel de pustiu ca în 2014. Dar, la sfârșitul lui iulie, forțele ruse au reasfaltat pista. Adăposturi albe au apărut de-a lungul acesteia, iar pe fundația vechiului terminal a fost ridicat un hangar nou.
Noile structuri, spune Vadym Hlushko, fondator al proiectului ucrainean OSINT Kiberboroshno, servesc ca rampă de lansare pentru tot mai numeroasele drone rusești cu rază lungă.
„Aceasta este așa-numita infrastructură improvizată - garaje pentru depozitarea și lansarea dronelor kamikaze de tip Shahed. În plus față de instalațiile principale de lansare, au amenajat și așa-numitele momele - poziții false de lansare și locații fictive”, a declarat Hlushko pentru Kyiv Independent.
El avertizează că lansările de pe Aeroportul Donețk ar putea permite chiar echiparea dronelor Shahed cu obuze de artilerie, pe care să le arunce de-a lungul traseului, înainte de atacul final.
Nu este un secret că Rusia transformă infrastructura ucraineană capturată în obiective militare.
Dar, în timp ce președintele american Donald Trump vehiculează ideea unor „schimburi teritoriale” ca parte a unui acord de pace între Ucraina și Rusia, care ar include cedarea întregii regiuni Donețk și Luhansk - teritorii pe care Rusia nici măcar nu le controlează în totalitate -, ucrainenii se tem că zonele ocupate au devenit deja baze pentru o viitoare invazie.
Institutul pentru Studiul Războiului a avertizat, de asemenea, că amenințarea bazelor rusești avansate se extinde și asupra statelor membre NATO.
„Ei militarizează tot ce le cade în mână”, a declarat, sub protecția anonimatului, o femeie din Donețk, activistă în grupul de partizani Zla Mavka, pentru Kyiv Independent.
„Armata ocupă ateliere goale, amenajează cazărmi și garda nu lasă pe nimeni să se apropie. Nici nu știm ce e în interior, dar toată lumea vede convoaie intrând și ieșind noaptea.”
„O mare parte din Donbas este deja o bază militară rusească astăzi”, spune cu amărăciune Petro Andriușcenko, originar din Mariupol și consilier în timpul războiului al primarului orașului. El a fondat la începutul acestui an un nou Centru pentru Studiul Ocupației.
Ceea ce vedem despre noile instalații militare ale Rusiei este, afirmă Andriușcenko, „probabil mai puțin de 1% din ceea ce există în realitate. În aproape fiecare localitate există câte un spațiu destinat soldaților ruși.”
Clipuri recente postate de soldați ruși pe rețelele sociale arată, de pildă, o fabrică din Berdiansk - unde se produceau odinioară tractoare și vehicule de remorcare - transformată în bază militară după capturarea orașului în 2022. O fabrică de lactate din Dovjansk (fostul Sverdlovsk), în estul regiunii Luhansk, este acum un centru de reparații auto pentru armata rusă. În Oleksandrivka, Donețk, o școală a fost transformată de forțele ruse în adăpost pentru tancuri.
În Crimeea și de-a lungul Mării Azov, foștii ocupanți ruși au transformat o serie nesfârșită de stațiuni în cazărmi. De exemplu, limba Arabat era un loc de vacanță popular înainte de invazia pe scară largă.
„Cea mai mare parte a limbii Arabat e acum pustie”, a spus Serhii Danylov, adjunct al Asociației pentru Studii Orientale, specializat și pe regiunea Herson.
„Nu e un secret: dacă te uiți în jurul orașelor Skladovsky și Zaliznîi Port, atunci fiecare a doua tabără de copii sau bază de recreere e ocupată de Rosgvardia sau de militari ruși”, a adăugat Hlushko, referindu-se la două porturi la Marea Neagră, din regiunea Herson ocupată.
Un reprezentant al mișcării de rezistență Pescărușii de Luptă din Crimeea, activă pe peninsulă, care a vorbit sub anonimat, a declarat că militarizarea Crimeei s-a accelerat de la începutul invaziei la scară largă.
„Crimeea servește în prezent două funcții: ca rampă de lansare pentru posibile operațiuni ofensive și ca bază de aprovizionare a forțelor ruse din sudul Ucrainei.”
Același reprezentant a menționat apariția recentă a sistemelor antiaeriene S-400 și Pantsir-S1, precum și a rachetelor anti-navă Bal și Bastion. Deși mișcarea Pescărușii de Luptă nu cunoaște numărul exact al trupelor ruse din Crimeea, „există zeci de garnizoane și facilități de diferite niveluri, inclusiv aerodromuri, baze navale și complexe de rachete, care asigură pregătirea completă de luptă a peninsulei”.
Din 2014, Ucraina a fortificat multe dintre orașele-cheie rămase în regiunile Donețk și Luhansk. Astfel, orașe puternic bombardate precum Pokrovsk, Kupiansk, Kostyantinivka și Kramatorsk au rezistat atacurilor rusești constante, terestre și aeriene.
Pe baza prezenței munților și a terykonilor (haldele de steril specifice regiunii Donbas), zona este mult mai ușor de apărat decât, de exemplu, regiunea Dnipropetrovsk, aflată imediat la vest și constituită în mare parte din stepă.
Cederea acestor orașe fortificate din Donețk și Luhansk, ca parte a unui eventual acord de pace, ar însemna pierderea celor mai puternice linii defensive ale Ucrainei.
Iar pentru locuitorii din aceste teritorii, militarizarea rusă este o ofensă amară, în contextul unei crize umanitare tot mai profunde.
„Cel mai grav este că aceste schimbări au loc în timp ce noi luptăm pentru cele mai de bază lucruri - pentru apă ca să ne spălăm copiii pe mâini sau să gătim mâncare”, a spus o activistă din mișcarea de rezistență Zla Mavka, din Donețk.
Ştiri video recomandate
