Când guvernele Poloniei și Germaniei se vor întâlni luni, la Berlin, pentru discuțiile politice anuale – primele de când Friedrich Merz a devenit cancelar –, atenția publică se va concentra cel mai probabil pe subiectul Ucraina. Totuși, întâlnirea are loc într-un moment în care sentimentul pozitiv față de Germania atinge în Polonia unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimii 25 de ani, scrie The Guardian.
Pe fondul presiunilor tot mai mari din partea SUA pentru un acord de pace cu Rusia, Varșovia și Berlinul vor să transmită un semnal ferm de sprijin pentru Kiev și de unitate între cele mai mari (și militar cele mai puternice) țări din Europa Centrală.
Însă, dincolo de formulările diplomatice, relația bilaterală devine tot mai complicată. Polonia, considerată mult timp partenerul „junior”, nu se mai vede deloc în acest rol — nu doar datorită succesului său economic după 1989, ci și pentru că a evitat politicile Berlinului pe care le percepe drept greșeli, mai ales în privința migrației și a relațiilor cu Rusia.
„Polonezii au devenit mai încrezători, mai ales în raport cu Germania, care a fost mereu un punct de referință”, explică dr. Agnieszka Lada-Konefal, director adjunct al Institutului German de Afaceri Poloneze, care co-coordonează un studiu despre relațiile polono-germane.
Anul acesta, studiul – care urmărește percepțiile publice de 25 de ani – arată un nivel aproape record de aversiune în Polonia: doar puțin mai mulți polonezi au o părere pozitivă decât una negativă despre germani. În contrast, percepția germanilor despre polonezi este mai bună ca niciodată, cu cel mai mic procent de opinii negative înregistrat vreodată.
Lada-Konefal spune că această dispoziție a fost alimentată ani la rând de retorica anti-germană a fostului guvern conservator-populist PiS, care îi prezenta frecvent pe rivalii politici – în special pe actualul premier liberal, Donald Tusk – drept „agenți ai Berlinului”, implicați în comploturi anti-poloneze. Alianța radicală de dreapta Confederația repetă aceleași acuzații, acuzându-l pe Tusk de „servilitate față de Germania”.
„Dar aceste comentarii au căzut pe un teren fertil: undeva în sufletul polonez… existau incertitudini adânc înrădăcinate față de germani… și de aceea aceste emoții au început să rezoneze”, spune ea.
Suprapolitizarea relației face dificil pentru Tusk să o reseteze fără o concesie semnificativă din partea Berlinului, ceea ce îl lasă prea pasiv pentru a-și putea modela propria narațiune.
„Rolul PiS-ului de apărător al identității poloneze în fața Germaniei și acuzația că (Tusk) reprezintă ‘tendința germană ascunsă’ sunt teme centrale în politica poloneză, oricât de nedrepte și exagerate ar fi. Orice acțiune va fi inevitabil interpretată prin această prismă”, explică dr. Ben Stanley, profesor la Universitatea SWPS din Varșovia.
Speranțele au crescut pentru scurt timp anul acesta, după ce Merz a ales ca a doua vizită externă a sa să fie în Polonia, dar apoi – sub presiunea Alternative für Deutschland pe subiectul migrației – a intrat în conflict cu Varșovia în privința controalelor la frontieră, un subiect sensibil pentru mulți polonezi.
Mulți polonezi încă resentimentează reacția lentă a Germaniei după invazia Rusiei în Ucraina și sunt frustrați că Berlinul pare mai prezent în discuțiile despre pace decât Varșovia.
Prof. Aleks Szczerbiak, de la Universitatea Sussex, amintește că, la o vizită recentă comună la Kiev a liderilor polonez, german, francez și britanic, Merz, Macron și Starmer au călătorit împreună într-un alt vagon decât Tusk. Deși motivele au fost logistice, simbolistica în plină campanie prezidențială în Polonia a fost „dezastruoasă”, spune el, și a fost exploatată de rivalii lui Tusk pentru a sugera că este „clasa a doua” în politica externă europeană.
Szczerbiak crede că Germania ar putea transmite un semnal mult mai bun dacă ar împinge pentru ca Polonia să aibă „un rol mai central” în discuțiile diplomatice, având în vedere rolul său de vecin al Ucrainei, nod logistic și gazdă pentru 1,5 milioane de ucraineni.
Dar cele mai dificile tensiuni rămân legate de moștenirea istorică a invaziei germane naziste din 1939. Sondajele arată că 58% dintre polonezi se așteaptă ca Germania să facă mai mult pentru a compensa distrugerile.
În 2022, parlamentul polonez a adoptat aproape în unanimitate o rezoluție care afirmă că Polonia nu a fost niciodată compensată adecvat, respingând argumentul Berlinului că un guvern comunist a renunțat la reparații în anii ’50.
Un raport elaborat sub guvernul PiS a calculat reparațiile la 1,5 trilioane de euro, de trei ori bugetul Germaniei pentru 2026. Arkadiusz Mularczyk, fost ministru care a coordonat raportul, spune că cifra e „conservatoare” și o compară cu investițiile de 2 trilioane de euro făcute de Germania federală în est după reunificare.
Guvernul Tusk s-a distanțat de revendicare, dar a cerut Berlinului să „gândească creativ”, în special în ceea ce privește cei 60.000 de supraviețuitori ai războiului încă în viață. Presa poloneză a relatat că o ofertă germană de 200 milioane de euro – aproximativ 3.300 de euro de persoană – a fost respinsă anul trecut de Varșovia ca insuficientă.
Noul președinte polonez, Karol Nawrocki, a sugerat recent, la Berlin, că o investiție germană în armata poloneză ar putea face parte dintr-o soluție.
Însă, când Mularczyk i-a oferit săptămâna trecută ambasadorului german la Varșovia, Miguel Berger, o informare despre raport, diplomatul a respins discuția, spunând că doar alimentează „diviziuni care îl ajută pe Putin”.
Problema proprietății artefactelor jefuite de naziști este, de asemenea, o temă sensibilă, având în vedere lista lungă de opere și obiecte revendicate de Polonia și reapărute periodic în colecții germane sau la licitații controversate. Presa poloneză a relatat duminică faptul că întâlnirea de luni ar putea include „returnări istorice” ale unor obiecte valoroase furate în timpul războiului.
Un memorial mult așteptat pentru victimele poloneze ale nazismului la Berlin încă nu s-a concretizat. Vara aceasta a fost inaugurată o piatră memorială temporară, dar monumentul final nu are încă un proiect și nici un buget.
Ca semn de intenție înainte de întâlnirea de luni, partidele din coaliția de guvernare din Germania au propus o rezoluție în Bundestag prin care cer accelerarea lucrărilor. Dar răbdarea polonezilor cu politica germană se subțiază.
„În timp ce Germania a fost un subiect fierbinte în Polonia ani la rând… în Germania, Polonia a fost și rămâne un subiect rece sau, mai exact, unul ignorat”, spune prof. Robert Traba, vicepreședinte al Consiliului Consultativ al Fundației pentru Cooperare Germano-Poloneză, avertizând asupra unei „asimetriei” de cunoaștere.
În 2018, Traba a analizat 40 de manuale germane de istorie și a descoperit că doar două menționau revoltele de la Varșovia din 1943 și 1944, iar niciunul nu acoperea ocupația nazistă din teritoriul „Guvernământului General”.
El explică faptul că, pentru germani, procesul de reconciliere postbelică a fost „în primul rând despre reconcilierea franco-germană și cea germano-evreiască”.
„Spațiul pentru reconcilierea polono-germană, și sensibilitatea pentru această problemă, aproape că nu există”, spune el. Orientarea spre vest a noii Germanii a însemnat că „relația cu estul a fost, ani de zile, gestionată dintr-o poziție de superioritate”, alimentând și mai mult iritarea Poloniei.
Traba spune că, în acest sens, memorialul temporar din Berlin reflectă perfect starea relațiilor polono-germane: „Este… mai degrabă o soluție provizorie, nu o relație autentică între doi parteneri și vecini extrem de importanți în Europa, care ar putea oferi politicii europene o direcție nouă”.
„De aceea vorbesc despre momentul pe care îl așteptăm; despre nevoia de a spune: vrem să facem lucrurile altfel”, adaugă el.
Ştiri video recomandate
