Nu-şi poate permite să risipească banii pe benzină, aşa că Steve Simoff, de 61 de ani, merge zilnic mai mult de şase ore pe jos spre locul său de muncă, un cazino în care lucrează în tura de noapte ca om de serviciu.
Tot acest efort pentru a putea să-şi întreţină soţia bolnavă şi un nepot.
În fiecare zi, el parcurge 56 de km într-un singur sens! Pentru Steve Simoff, din localitatea Davis, statul Iowa, aceasta este unica posibilitate să ajungă la muncă unde câştigă minimul necesar întreţinerii familiei sale.
"În primul rând, atunci când ai o familie şi un loc de muncă, trebuie să fii în stare să îţi susţii familia. Şi mai ales trebuie să îţi păstrezi jobul. Acestea sunt lucrurile cele mai importante la care mă gândesc", spune bărbatul, intervievat de ziarul Des Moines Register.
Steve intră în tură la ora 23 şi pleacă de acasă la 15.30 pentru a ajunge la timp la locul de muncă. Nici nu are timp de odihnă. La serviciu stă tot timpul în picioare, exceptând cele două pauze de masă de câte 15 minute fiecare. Şi toate acestea pentru un salariu de 9,07$/oră.
Câteodată, şoferii de pe drum se mai opresc şi îl duc până la destinaţie sau cât mai aproape. Dar asta ţine de noroc, după cum spune chiar el. Cel mai des, în timpul săptămânii se mai întâmplă să fie ajutat de şoferi, dar sâmbăta şi duminica traficul este destul de scăzut. În condiţiile date, Steve îşi schimbă pantofii uzaţi o dată la două luni.
Steve Simoff locuieşte împreună cu soţia sa, Renee, care primeşte un ajutor social ddin cauza unui atac cerebral suferit în urmă cu ceva vreme, care a lăsat-o cu sechele. În aceeaşi casă stă şi nepotul lor, Steven, adoptat de cei doi bunici.
Cu chiu, cu vai, au reuşit să strângă o brumă de bani şi să cumpere un automobil, dar tot nu dispun de suficente resurse financiare pentru benzină.
Motivul pentru care familia Simoff locuieşte atât de departe de locul de muncă al lui Steve îl reprezintă faptul că aici îşi permite să achite lunar chiria, de 400 de dolari.
Steve spune că nu crede că îşi va schimba rutina zilnică prea curând.
"Dacă nu merg la muncă, facturile rămân neplătite. Cât timp mă ţin picioarele şi sănătatea, nu cred că voi schimba ceva în stilul meu de viaţă", adaugă bărbatul.
Cu o lună în urmă, o poveste similară a apărut în atenţia cetăţenilor din Detroit, unde un material de presă relata povestea unui om, James Robertson, care mergea pe jos 34 de km în fiecare zi, în ultimii 10 ani, pentru a ajunge la fabrica la care era angajat.
Cazul a fost mediatizat pe plan naţional în SUA şi James a primit 350.000 de dolari şi un automobil din donaţiile bunilor samariteni
