Nu există român care să nu fi auzit măcar o dată în viaţă de Mihai Eminescu, sau să nu fi citit vreo poezie de-a sa. Însă dacă lăsăm la o parte geniul literar şi vorbim despre omul Mihai Eminescu ies la iveală o mulţime de controverse, care ne creionează un personaj atipic, un personaj cu o viaţă prezentată în lumini şi umbre de marii critici ai vremii.
Mulţi oameni din acea perioadă spuneau despre el că este neîngrijit, că hainele pe care le poartă sunt vechi, rupte, iar "pe gulerul hainei se plimbau nestingerite insecte".
Însă cei care l-au cunoscut cu adevărat spun despre Eminescu că era un om simplu, dar care ştia să poarte hainele. La întâlnirile literare, care se desfăşurau de cele mai multe ori în casa lui Mişu Paleologu, Eminescu venea adesea îmbrăcat "elegant, şi purta cu dezinvoltură şi prestanţă fracul".
Era uşor timid cu persoanele pe care nu le cunoştea, dar se simţea în largul său mai ales în jurul doamnelor pe care "le frecventa". Eminescu nu era un om posac, trist, posomorât, cum se credea şi cum adesea a fost descris, ci din contră, era un om cu un simţ al umorului foarte bine dezvoltat, care provoca râsul celor din jurul lui.
Mai mult, Mihai Eminescu nu a fost întotdeauna sărac. Altfel nu ne putem explica cum a reuşit să umple o birjă cu violete de Parma, flori extrem de scumpe şi pretenţioase în acea perioadă.
Mihai Eminescu a fost "un om fermecător, plin de spirit şi de umor", îl descria succint Alexandru Paleologu.
