Există descoperiri științifice care, dincolo de avansul general al cunoașterii, determină o schimbare în psihicul uman, deoarece ne dezvăluie dimensiunea Universului și locul umanității în el, notează BBC într-un material dedicat eforturilor de a detecta viață pe alte planete.
În această categorie intră și realizarea cercetătorilor de la Universitatea Cambridge, care au detectat pe o planetă îndepărtată molecule de gaz similare celor emise pe Pământ de organisme primitive, precum planctonul din oceane.
Gazul a fost depistat de telescopul spațial James Webb pe planeta K2-18b, care orbitează în jurul unui soare roșu pitic, la mai bine de 140 de milioane de ani lumină de sistemul nostru solar.
Telescopul a găsit amprenta chimică a gazului prin analiza luminii provenind de la soarele pitic și care traversează atmosfera lui K2-18b.
Perspectiva de a găsi cu adevărat viață extraterestră - ceea ce înseamnă că nu suntem singuri în Univers - nu este departe, potrivit profesorului Nikku Madhusudhan de la Institutul de Astronomie al Universității Cambridge.
Madhusudhan conduce echipa care a făcut descoperirea pe K2-18b.
"Acest lucru este cât se poate de important din punct de vedere al întrebărilor fundamentale, iar noi am putea fi pe punctul de a răspunde la această întrebare, referitoare la existența vieții în Univers", a estimat el.
O altă întrebare este cum se va schimba omenirea, odată ce viața extraterestră va fi confirmată drept un lucru normal în cosmos.
Cum s-a schimbat perspectiva oamenilor cu privire la viața extraterestră
Poveștile despre "ființe care ar putea trăi în ceruri" au însoțit omenirea încă de la începuturile civilizației.
La începutul secolului al XX-lea, astronomii au crezut că au găsit linii drepte pe suprafața planetei Marte. Ceea ce a căpătat notorietate sub denumirea de "canale marțiene" s-a dovedit ulterior o eroare optică.
Chiar dacă "descoperirea" de atunci a fost ulterior infirmată, speculațiile că o alta dintre planetele sistemului soalr ar putea găzdui o civilizație avansată au dat naștere unei bogate culturi populare științifico-fantastice implicând farfurii zburătoare și omuleți verzi.
Se întâmpla într-o epocă în care guvernele occidentale se temeau de răspândirea comunismului, astfel că vizitatorii din spațiul cosmic erau deseori portretizați ca amenințători, aducând mai degrabă pericol decât speranță.
Zeci de ani mai târziu, "cea mai puternică dovadă de până acum" a existenței vieții pe o alte planete a venit nu de pe Marte sau Venus, ci de pe un corp ceresc aflat la sute de trilioane de kilometri distanță, care orbitează în jurul unei stele îndepărtate.
Un aspect esențial, atunci când vine vorba de cercetarea existenței vieții extraterestre, este să știi unde să cauți.
Marte a fost, până nu demult, ținta privilegiată a Agenției Spațiale Americane, NASA, în eforturile de căutare a vieții în spațiu. Situația a început să se schimbe în 1992, odată cu descoperirea primei planete care orbitează în jurul unei stele din afara sistemului nostru solar.
De atunci, au fost descoperite aproape 6.000 de exoplanete.
Multe dintre ele sunt așa-numitele giganți gazoși, precum Jupiter și Saturn din sistemul nostru solar. Altele sunt fie prea fierbinți, fie prea reci pentru a găzdui apă lichidă, considerată esențială pentru viață.
Rămân însă multe în ceea ce astronomii numesc "Zona Goldilocks", unde distanța față de soarele local este perfectă pentru a susține viața.
Profesorul Madhusudhan crede că ar putea exista mii de astfel de planete doar în galaxia noastră.
Cursa pentru noi instrumente de detectare a vieții în Cosmos se accelerează
JWST, telescopul James Webb al NASA, cu are echipa de la Cambridge a examinat atmosfera lui K2-18b, are limitele sale: el nu poate detecta planete îndepărtate la fel de mici ca a noastră sau situate la fel de aproape de stelele lor, precum Pământul de Soare.
Prin urmare, NASA se bazează pe Observatorul Lumilor Locuibile, HWO, a cărui lansare este planificată pentru anii 2030. Cu ajutorul unei scuturi solare de înaltă tehnologie, HWO ar urma să reducă la minimum lumina de la steaua în jurul căreia orbitează o planetă examinată. Asta va deshide posibilitatea analizării atmosferei planetelor de dimensiuni similare Terrei.
De asemenea, la sfârșitul acestui deceniu va intra în funcțiune telescopul ELT al Observatorului European Austral, ESO. Acesta va fi amplasat la sol, în deșertul chilian.
ELT are cea mai mare oglindă dintre toate instrumentele construite pentru explorarea Universului. Cu un diametru de 39 de metri, aceasta va putea examina mult mai multe detalii ale atmosferelor planetelor îndepărtate, comparativ cu predecesorii săi.
Ce va însemna pentru omenire dovada existenței vieții extraterestre
Profesorul Nikku Madhusudan speră ca, în decurs de doi ani, să dispună de suficiente date pentru a demonstra categoric că a descoperit într-adevăr bio-semnele în atmosfera planetei K2-18b.
Chiar dacă se va întâmpla așa, asta nu va declanșa sărbători planetare pe Terra, avertizează BBC.
"Cu mai mult timp petrecut în observările cu telescoape, astronomii vor avea o viziune mai clară asupra compozițiilor chimice ale acestor atmosfere planetare. Nu se va ști imediat că este vorba, cu siguranță, de forme de viață. Dar cu cât se acumulează mai multe date și cu cât observăm acest lucru în mai multe sisteme diferite, și nu doar pe această planetă, cu atât vom avea mai multă încredere", arată Catherine Heymans, de la Universitatea din Edinburgh.
Spre exemplu, Internetul a apărut în urma unei serii de descoperiri tehnologice care nu au avut, neapărat, consecințe enorme la momentul respectiv.
Similar, oamenii ar putea să-și dea seama că a avut loc probabil cea mai mare descoperire științifică, culturală și socială din întreaga istorie a omenirii, dar că momentul în care balanța a fost înclinată în favoarea vieții extraterestre nu fost pe deplin recunoscut imediat.
Descoperirea vieții pe alte plantete din sistemul nostru solar ar tranșa controversele
Controversa privind viața extraterestră ar putea fi tranșată net dacă dovezile ar fi găsite în propriul nostru sistem solar cu ajutorul navelor spațiale robotizate care transportă laboratoare portabile.
Argumentele științifice care favorizează existența vieții dincolo de Pământ au crescut în ultimii ani, ca urmare a datelor obținute de diverse misiuni planetare.
Alte misiuni cu același obiectiv sunt planificate în anii următori.
Roverul ExoMars al Agenției Spațiale Europene, ESA, a cărui lansare este planificată pentru 2028, va fora în suprafața planetei Marte pentru a căuta semne de viață din trecut și, posibil, din prezent. Având în vedere condițiile extreme de pe Marte, descoperirea de urme fosile este rezultatul cel mai probabil.
Misiunea Tianwen-3 a Chinei, a cărei lansare este planificată tot în 2028, este proiectată să colecteze mostre și să le aducă înapoi pe Pământ până în 2031.
NASA și ESA au, fiecare, misiuni spațiale în curs de desfășurare spre sateliții înghețați ai lui Jupiter, pentru a constata dacă sub suprafețele lor înghețate poate exista apă, eventual chiar oceane vaste.
NASA mai are în plan să trimită în 2034 o sondă numită Dragonfly către Titan, una dintre lunile lui Saturn. Este o lume exotică, despre care oamenii de știință cred că are lacuri și nori făcuți din substanțe chimice bogate în carbon. Împreună cu apa, aceste substanțe chimice sunt considerate un ingredient necesar pentru apariția vieții organice.
Aceste misiuni robotizate sunt precursori ai expedițiilor cosmice cu echipaj uman.
"Este un proces lung și lent. Următoarea decizie care trebuie luată este legată de corpul ceresc de destinație, de zona de aterizare și de modulul de aterizare. Nu vrei să aterizezi acolo unde crusta de gheață este atât de groasă încât nu ai cum să ajungi sub suprafață", spune Michele Dougherty, profesoară la Imperial College din Londra.
Dougherty este unul dintre cei mai importanți cercetători planetari contemporani.
Crede ea că există viață pe una dintre lunile înghețate ale lui Jupiter sau Saturn?
"Aș fi foarte surprinsă dacă nu ar exista. Sunt necesare trei lucruri: o sursă de căldură, apă lichidă și substanțe chimice organice pe bază de carbon. Dacă avem aceste trei ingrediente, șansele ca viața să se poată forma cresc foarte mult", explică Dougherty.
Ce înseamnă descoperirea vieții extraterestre pentru oameni și cât de probabilă este descoperirea vieții inteligente
Dacă se descoperă că există forme de viață simple în cosmos, asta nu înseamnă, automat, că există și forme de viață mai complexe.
Profesorul Madhusudhan crede că, odată confirmate, formele simple de viață ar trebui să fie destul de comune în galaxia noastră.
"Dar trecerea de la viața simplă la viața complexă este un pas mare, iar întrebarea rămâne. Cum se întâmplă acest pas? Care sunt condițiile care guvernează acest lucru? Nu știm asta. Iar trecerea de la viața complexă la viața inteligentă este un alt pas mare", subliniază el.
"Marea întrebare este dacă a existat ceva pe Terra care a făcut posibilă această evoluție. Avem nevoie de exact aceleași condiții, de dimensiunea noastră planetară, de oceanele noastre terestre pentru ca acest lucru să se întâmple și pe alte lumi, sau se va întâmpla oricum?", comentează, la rândul său, dr. Robert Massey, care este director executiv adjunct al Royal Astronomical Society.
Mulți oameni de știință cred că este o chestiune de timp până la descoperirea vieții în spațiu.
Mai mult decât să inspire teamă, descoperirea vieții extraterestre va aduce speranță, crede profesorul Madhusudhan.
"Când ne vom uita la cer, nu vom vedea doar obiecte fizice - stele și planete - ci vom vedea un cer viu. Ramificațiile societale ale acestui lucru sunt imense. Va fi o imensă transformare în modul în care ne privim pe noi înșine pe scena cosmică.
Se va schimba fundamental psihicul uman în ceea ce privește modul în care ne vedem pe noi înșine și pe ceilalți, iar barierele lingvistice, politice, geografice, se vor dizolva ... Iar acest lucru ne va aduce mai aproape. Va fi un alt pas în evoluția noastră", a anticipat el.
Ştiri video recomandate
