Planurile de a trimite centre de date în spațiu îi îngrijorează pe astronomi. O rețea de aproximativ un milion de sateliți ar lăsa dâre luminoase în imaginile Observatorului Vera Rubin din Chile și ar îngreuna căutarea unor asteroizi care se apropie de Pământ, arată un nou studiu.
Cercetătorii au simulat efectele unei asemenea constelații asupra unui an de observații. Aproape una din cinci expuneri ar conține cel puțin o urmă de satelit iluminat de Soare. În anumite nopți, proporția ar ajunge la 80%, potrivit lucrării publicate pe arXiv. Sateliții reflectă lumina Soarelui și lasă dungi peste obiectele pe care telescopul încearcă să le fotografieze. Reflexiile cele mai puternice pot satura senzorii camerei, făcând inutilizabile porțiuni întinse din imagini.
Simularea pornește de la documentația depusă de SpaceX la autoritatea americană de reglementare a comunicațiilor. Autorii menționează și proiectele Starcloud și ale altor companii, care, împreună, propun peste un milion de sateliți pentru centre de date orbitale.
Aceștia ar găzdui echipamente de calcul, inclusiv pentru inteligență artificială, alimentate cu energie solară. Companiile caută astfel alternative la infrastructura de la sol, a cărei extindere a provocat controverse politice și de mediu.
Panourile solare necesare serverelor sunt însă și o sursă de lumină nedorită pentru astronomi. În anumite poziții, ele reflectă razele spre observator asemenea unor oglinzi. Cele mai intense reflexii apar în cele două ore de după apus și înainte de răsărit. Asta pentru că la sol este întuneric, dar sateliții aflați la sute de kilometri altitudine sunt încă luminați de Soare.
Rubin fotografiază repetat cerul pentru a descoperi asteroizi și comete, dar și pentru a surprinde explozii stelare sau alte schimbări de luminozitate. Programul său, Legacy Survey of Space and Time, este conceput să dureze zece ani.
Descoperirea unui asteroid presupune, de regulă, șase observații separate, pe care astronomii le corelează pentru a-i determina mișcarea. Dârele sateliților pot întrerupe această succesiune. Pentru fenomenele care durează puțin, pierderea poate fi definitivă: o erupție stelară de aproximativ o oră poate trece neobservată dacă lumina reflectată acoperă zona respectivă.
Programele de analiză pot identifica și exclude urmele sateliților, dar nu recuperează automat informația acoperită de ele. În simulare, observațiile din apropierea amurgului pierd, în medie, între 5% și 10% din pixelii utilizabili pe noapte. Unele expuneri sunt afectate în proporție de peste 90%.
Reducerea de zece ori a constelației nu elimină problema. Cu aproximativ 100.000 de sateliți, pierderea medie în aceleași intervale scade la 2,33%, dar într-o singură observație depășește 87%. O reflexie suficient de puternică poate provoca pagube mari chiar și într-un cer mai puțin aglomerat.
Studiul, citat de Media Integrators, include și o fotografie reală făcută de Rubin în aprilie 2026. Două dâre de satelit traversează imaginea, iar una este atât de strălucitoare încât mai multe detectoare ale camerei nu mai furnizează date utilizabile pentru cercetare. Asemenea incidente sunt rare în prezent. Autorii avertizează că o constelație de amploarea celei simulate le-ar transforma într-o problemă frecventă.
