La marginea unei localități izolate, în arhipelagul Svalbard, în pustietatea vastă și înghețată care e casa a sute de urși polari se află și Arctic World Archive (AWA): un buncăr subteran unde sunt tocate pentru sute de ani duplicate ale unor comori ale umanității. Clienții plătesc bani frumoși pentru ca aceste obiecte să supraviețuiască în cazul unui dezastru pe Pământ, relatează BBC.
Longyearbyen este cel mai nordic oraș din lume. Se află deasupra Cercului Polar Arctic, în arhipelagul Svalbard, la jumătatea distanței dintre Norvegia continentală și Polul Nord. Izolată și înghețată, regiunea este mai degrabă casa a sute de urși polari, așezările umane, precum Longyearbyen, sunt rare. Nu este singurul element de unicitate al orașului. La marginea sa, într-o mină de cărbune dezafectată, se află Arctic World Archive (AWA).
Buncărul unde sunt stocate date prețioase pentru umanitate
Buncărul e o afacere privată. Clienții plătesc pentru a-și stoca cele mai prețioase date pe film, posibil pentru sute de ani.
„Acesta este un loc menit să asigure supraviețuirea informației în fața învechirii tehnologiei, a timpului și a degradării. Aceasta este misiunea noastră”, a spus fondatorul buncărului Rune Bjerkestrand pentru BBC.
E un drum anevoios în buncăr. Echipați cu lanterne frontale, echipa BBC a fost condusă pe un coridor întunecat, apoi a urmat șinele vechi de cale ferată de 300 de metri în interiorul muntelui până în fața ușii metalice a arhivei.
Dincolo de această ușă, sunt depozitate, în pachete argintii, rolelele de film pe care sunt stocate datele dorite a fi păstrate în siguranță.
„Este vorba despre multe amintiri, mult patrimoniu. De la opere de artă digitalizate, literatură, muzică, filme – orice îți poți imagina”, a spus Bjerkestrand.
În opt ani au fost realizate 100 de depozite din peste 30 de țări
De la lansarea arhivei în urmă cu opt ani, au fost realizate peste 100 de depozite de către instituții, companii și persoane fizice din peste 30 de țări.
Printre numeroasele artefacte digitalizate se numără:
- scanări și modele 3D ale Taj Mahalului;
- loturi de manuscrise antice din Biblioteca Vaticanului;
- observații din satelt ale Pământului;
- tabloul de patrimoniu al Norvegiei, Țipătul, de Edvard Munch.
AWA este o operațiune comercială și se bazează pe tehnologia oferită de compania norvegiană de conservare a datelor Piql, condusă tot de Bjerkestrand.
Inspirația a venit de la Global Seed Vault, banca de semințe a lumii, aflată la doar câteva sute de metri distanță, un depozit în care culturile pot fi recuperate după dezastre naturale sau provocate de om.
„Astăzi, există multe riscuri pentru informație și date. Există terorism, război, hackeri cibernetici”, a spus Bjerkestrand.
Arhipelagul Svalbard, locul ideal pentru a stoca datele
El consideră că Svalbard este locul ideal pentru o facilitate de stocare sigură a datelor.
„Este departe de orice! Departe de războaie, crize, terorism, dezastre. Ce ar putea fi mai sigur!”, a explicat el.
În subteran este întuneric, uscat și rece, cu temperaturi care rămân sub zero tot timpul anului. Aceasta sunt condiții pe care Bjerkestrand le consideră ideale pentru păstrarea rolelor de film în siguranță timp de secole.
Dacă încălzirea globală va duce la topirea permafrostului arctic, buncărul este, spune el, suficient de robust pentru a-i proteja conținutul.
Soluții de stocare a informațiilor pe termen lung
În partea din spate a camerei, un alt container mare din metal conține GitHub's Code Vault. Dezvoltatorul de software a arhivat aici sute de role cu cod open-source, care constituie baza sistemelor de operare, software-urilor, site-urilor web și aplicațiilor.
Limbaje de programare, unelte de inteligență artificială și fiecare depozit public activ de pe platforma sa, scris de cei 150 de milioane de utilizatori, sunt de asemenea păstrate aici.
„Este incredibil de important pentru umanitate să asigure viitorul software-ului, care a devenit atât de esențial pentru viața noastră de zi cu zi”, a spus pentru BBC directorul operațional al GitHub, Kyle Daigle.
Firma sa a explorat diverse soluții de stocare pe termen lung, spune el, dar sunt în continuare provocări care trebuie depășite.
„Unele dintre mecanismele noastre actuale pot fi păstrate foarte mult timp, dar ai nevoie de tehnologie ca să le citești”, a explicat el.
La sediul Piql din sudul Norvegiei, fișierele de date sunt codificate pe film fotosensibil.
„Datele sunt o succesiune de biți și octeți. Convertim succesiunea de biți care vin din datele clientului nostru în imagini. Fiecare imagine [sau cadru] are aproximativ opt milioane de pixeli.” a explicat dezvoltatorul principal de produse, Alexey Mantsev, în timp ce filmul a trecut printr-o bobină sub degetele sale.
După ce imaginile sunt expuse și developate, filmul procesat apare gri, dar privit mai atent, seamănă cu o masă de coduri QR minuscule. Informația nu poate fi ștearsă sau modificată și este ușor de recuperat.
„Putem să-l scanăm din nou și să decodăm datele exact cum am citi datele de pe un hard disk – doar că le vom citi de pe film”, a spus Alexey Mantsev.
O întrebare importantă legată de metodele de stocare pe termen lung este dacă oamenii din viitor vor înțelege ce a fost păstrat și cum să-l recupereze. Este un scenariu pe care Piql l-a avut în vedere, astfel că un ghid, care poate fi mărit și citit optic, este imprimat și el pe film.
În fiecare zi se folosesc și se generează mai multe date decât oricând, dar experții au avertizat de mult timp despre un posibil „Ev Mediu Digital”, pe măsură ce avansul tehnologic face ca software-ul și hardware-ul folosit anterior să devină învechit.
Asta ar putea însemna că fișierele și formatele pe care le folosim acum ar putea avea aceeași soartă ca dischetele și unitățile DVD din trecut.
Castele magnetice cunoscute ca LTO (Linear Tape Open) sunt cea mai comună formă, dar inovații noi promit să revoluționeze modul în care conservăm informația.
De exemplu, Project Silica de la Microsoft a dezvoltat plăci de sticlă, groase de 2 mm, pe care datele sunt transferate cu ajutorul unor lasere puternice.
În acelși timp, o echipă de cercetători de la Universitatea din Southampton a creat un așa-numit cristal de memorie 5D, pe care a fost stocată cu succes o copie a genomului uman. Acesta a fost de asemenea depozitat în Memory of Mankind, un alt buncăr care protejează documente istorice, ascuns într-o mină de sare din Austria.
Înregistrări ale limbilor pe care de dispariție, stocate la AWA
Arctic World Archive primește depozite de trei ori pe an, iar în timpul vizitei BBC, în buncăr au fost plasate înregistrări ale limbilor pe cale de dispariție și manuscrisele compozitorului Chopin.
Fotograful Christian Clauwers, care documentează insulele din Pacificul de Sud amenințate de creșterea nivelului mării, și-a adăugat și el lucrările.
„Am depozitat filmări și fotografii, mărturii vizuale ale Insulelor Marshall. Cel mai înalt punct al insulei are trei metri și se confruntă cu un impact enorm al schimbărilor climatice”, a spus el.
Tot aici, au fost depozitate înregistrări, schițe de inginerie și fotografii ale unor modele auto istorice.
„A fost cu adevărat copleșitor și ireal. Am toate aceste formate care devin învechite. Trebuie să schimbi constant formatul fișierelor și să te asiguri că sunt accesibile peste 20 sau 30 de ani. Lumea digitală are atâtea probleme.”, a spus și arhivista Joanne Shortland, șefa colecțiilor de patrimoniu de la Jaguar Daimler Heritage Trust.
