Marte este un loc plin de praf. Praful este pus în mișcare de vânturile cotidiene, de vârtejuri, cunoscute sub numele de „diavoli de praf”, și de furtuni de praf de amploare mai mare, care se manifestă la nivel local, regional sau global. Praful reprezintă un aspect ce trebuie luat în considerare în cadrul oricărei misiuni umane pe Marte, iar noile date furnizate de un rover-ul Perseverance al NASA arată cât de dificilă ar putea fi această provocare, informează Reuters. NASA intenționează să trimită astronauți pe Marte, posibil chiar din anii 2030.
Roverul Perseverance al NASA, care își desfășoară activitatea în zona craterului Jezero, situat în emisfera nordică a planetei Marte, de la asolizarea sa în 2021, a detectat cele mai fine particule de praf descoperite până în prezent pe planeta vecină a Pământului. Acesta a identificat particule ultrafine cu dimensiuni de aproximativ 100 de nanometri, de circa 500 de ori mai mici decât grosimea unui fir de păr uman.
De ce este periculos praful ultrafin pentru om
"O dimensiune mai mică a particulelor nu face neapărat praful mai periculos, însă particulele mai mici au un potențial mai mare de a pătrunde mai adânc în corpul uman și sunt mai greu de eliminat de către organism”, a declarat cercetătorul planetar Scott VanBommel de la Universitatea Washington din St. Louis, membru al echipei științifice a misiunii Perseverance și autor principal al unui studiu care descrie aceste descoperiri, publicat în revista "Proceedings of the National Academy of Sciences".
„Ca în cazul oricărei substanțe, toxicitatea depinde de doză și de durată. Praful marțian conține silice, compuși ai fierului și compuși ai clorului, precum perclorații, substanțe despre care se știe că sunt dăunătoare pe Pământ, dacă sunt prezente în doze suficient de mari”, a explicat VanBommel.
Roverul Perseverance a analizat particulele de praf care au aderat la diverse componente, inclusiv la materiale utilizate pentru costumele spațiale, transportate la bordul vehiculului robotic cu șase roți pentru a observa modul în care acestea rezistă în mediul ostil al planetei.
Măsurătorile anterioare au permis identificarea particulelor de praf marțian cu un diametru de până la aproximativ 3 micrometri. Însă instrumentul PIXL (Planetary Instrument for X-ray Lithochemistry) de pe Perseverance a documentat două categorii de particule și mai mici. Pe lângă particulele ultrafine, a fost identificată o categorie de particule fine cu un diametru mai mic de 2,5 micrometri – adică de 30 de ori mai subțiri decât un fir de păr uman.
Astfel de particule minuscule ar putea fi suficient de mici încât să pătrundă în plămânii unui astronaut, să ajungă în fluxul sanguin și, potențial, să afecteze organele vitale. Un alt motiv de îngrijorare este faptul că mediul marțian și proprietățile fizice ale prafului ar putea duce, în timp, la degradarea materialelor din care sunt confecționate costumele spațiale și habitatele.
Având acest aspect în vedere, Perseverance transportă mostre din materiale care ar putea fi folosite pentru costumele spațiale – precum fibra sintetică Vectran și stratul protector din Teflon –, fiecare având o dimensiune de aproximativ 20 mm (trei sferturi de inch) pe latură.
„Nu avem dovezi că praful ar fi deteriorat materialele pentru costumele spațiale; observăm doar că materialele au interacționat cu praful în moduri diferite”, a precizat VanBommel.
„Vectranul a reținut particule de praf mai mari, acestea fiind concentrate în special pe partea inferioară a țesăturii. Mostra de Teflon a reținut o cantitate mai mică de praf, însă particulele prezente au fost mai fine; acest lucru reflectă diferențele în modul în care proprietățile electrostatice pot favoriza aderarea particulelor de diverse dimensiuni la fiecare dintre aceste materiale.”
Astronauţi pe Marte
NASA intenționează să trimită astronauți pe Marte, posibil chiar din anii 2030. „Aceste descoperiri vor contribui la fundamentarea proiectării viitoarelor sisteme de susținere a vieții pentru misiunile umane pe Marte, inclusiv la alegerea materialelor pentru costume și habitate, precum și a metodelor de curățare eficiente pentru particule de dimensiuni submicronice. De asemenea, ele completează ghidurile și protocoalele stabilite de NASA privind riscurile toxicologice”, a declarat VanBommel.
„Cantitatea de praf care ajunge într-un habitat va depinde, în mare măsură, de modul în care sunt concepute costumele și ecluzele, iar această activitate este în desfășurare. În prezent, NASA analizează conceptul de «suitport» — stații de andocare pentru costumele spațiale — și ecluze cu două compartimente, alături de alte soluții menite să împiedice pătrunderea prafului în zonele de locuit”, a explicat VanBommel.
NASA deține deja experiență în ceea ce privește efectele prafului, acumulată în timpul misiunilor Apollo de aselenizare, desfășurate între 1969 și 1972. Praful lunar a dus la degradarea straturilor exterioare ale costumelor spațiale, a deteriorat garniturile de etanșare și a zgâriat vizierele. De asemenea, acesta ar fi putut cauza, în cazul unor astronauți, simptome similare cu cele ale febrei fânului.
Însă praful de pe Marte diferă de cel lunar. „Pe Lună, praful este generat în mare parte de impacturile la suprafață, inclusiv de micrometeoriți. În absența unei atmosfere sau a vântului care să le provoace uzura, particulele lunare rămân ascuțite și colțuroase. Cea mai mare parte a îngrijorărilor legate de praful lunar decurge din forma acestuia, în timp ce, în cazul prafului marțian, principalele motive de îngrijorare sunt compoziția chimică și dimensiunea particulelor”, a explicat VanBommel.
De unde provine praful marţian
Praful marțian provine, în principal, din rocile bazaltice cu granulație fină de pe planetă. Procesele de alterare fac ca particulele să fie mai puțin abrazive.
„Activitatea eoliană antrenează praful la nivel global, conferindu-i o compoziție destul de uniformă. Același mediu rotunjește particulele și le fragmentează treptat în particule mai mici, prin coliziuni”, a spus VanBommel.
Misiunea roverului Perseverance s-a concentrat pe căutarea urmelor unei vieți microbiene marțiene din trecutul îndepărtat. Totuși, NASA a utilizat roverul și pentru a pregăti viitoare misiuni umane.
„Rezultatele acestui studiu nu înseamnă că Marte este un loc prea periculos pentru oameni. Praful marțian reprezintă un risc care trebuie luat în calcul în proiectarea misiunilor – la fel cum se procedează în cazul radiațiilor sau al distanței față de Pământ”, a precizat VanBommel.
