Într-o descoperire revoluționară ce zguduie din temelii înțelegerea actuală a geologiei Terrei, oamenii de știință au identificat un vast „ocean” de apă ascuns în interiorul unui mineral numit ringwoodit, aflat la aproape 650 de kilometri sub suprafața planetei. Acest rezervor colosal nu seamănă cu oceanele de la suprafață – apa nu este lichidă, ci captată la nivel molecular în structura cristalină a mineralului. Cu toate acestea, implicațiile sunt uluitoare și ar putea transforma modul în care înțelegem circulația apei pe Pământ, scrie Sustainability Times.
Un ocean în interiorul planetei
Ceea ce face această descoperire atât de remarcabilă este locația și natura apei. Aflat în mantaua superioară, acest „ocean” este ascuns într-un strat geologic aflat la sute de kilometri adâncime. Mineralul ringwoodit funcționează ca un burete, absorbind și reținând moleculele de apă în structura sa. Geofizicianul Steve Jacobsen, unul dintre cercetătorii principali ai studiului, explică faptul că această capacitate unică a ringwoodit-ului de a înmagazina apă sugerează existența unui ciclu hidrologic planetar profund, mult mai extins decât se credea.
Potrivit cercetătorilor, chiar și dacă doar 1% din ringwoodit ar conține apă, cantitatea totală ar fi de trei ori mai mare decât toate oceanele de la suprafață. Este o estimare care a captivat lumea științifică, pentru că ridică întrebări fundamentale despre originea apei pe Pământ și despre mecanismele interne care alimentează vulcanii, cutremurele și alte procese tectonice.
Descoperirea făcută prin unde seismice
Totul a pornit de la analiza undelor seismice generate de cutremure. Oamenii de știință au observat comportamente neobișnuite ale undelor care traversau mantaua – un indiciu că în rocile de la acele adâncimi s-ar putea afla apă. Studiind aceste unde cu precizie matematică, cercetătorii au reușit să localizeze și să estimeze amploarea rezervorului subteran. Este o dovadă spectaculoasă a modului în care știința modernă poate detecta ceea ce ochiul nu poate vedea.
Ce înseamnă acest lucru pentru ciclul apei
Până acum, apa Pământului era considerată un fenomen de suprafață, care circulă între oceane, atmosferă și continente. Însă această nouă descoperire ne forțează să regândim complet ciclul apei. Apa din adâncuri ar putea urca spre suprafață prin erupții vulcanice sau procese de metamorfism al rocilor, influențând nu doar geologia, ci și clima globală.
Mai mult, geofizicienii consideră că acest rezervor ascuns ar putea juca un rol esențial în activitatea vulcanică și în mișcările plăcilor tectonice. În esență, Pământul ar putea funcționa ca un sistem complet interconectat în care apa circulă la niveluri și în moduri pe care abia acum începem să le înțelegem.
Implicații dincolo de Terra
Descoperirea nu are impact doar asupra geologiei terestre, ci și asupra modului în care privim viabilitatea vieții pe alte planete. Dacă un ocean atât de vast poate exista în mantaua Pământului, înseamnă că și alte planete stâncoase ar putea ascunde apă în adâncurile lor, chiar dacă la suprafață par aride. Acest lucru redeschide discuția despre habitabilitatea planetară și despre căutarea vieții în alte colțuri ale universului.