În luna iunie, peste pădurile din Hawaii au început să cadă, aduse de drone, zeci de capsule biodegradabile. Fiecare dintre ele conținea aproximativ 1.000 de țânțari.
Dar nu era vorba despre țânțari obișnuiți. Erau masculi crescuți în laborator, care nu înțeapă, purtători ai unei bacterii (Wolbachia) ce face ca ouăle femelelor sălbatice cu care se împerechează să nu mai eclozeze. Scopul: să reducă drastic populația de țânțari invazivi din Hawaii, care decimează păsările native, în special speciile rare de honeycreeper, potrivit CNN.
Aceste păsări sunt esențiale pentru polenizarea și dispersarea semințelor și au un loc central în cultura hawaiană. Din cele peste 50 de specii de honeycreeper cunoscute cândva, au mai rămas doar 17, dintre care majoritatea sunt pe cale de dispariție. În 2023, specia ‘akikiki a dispărut practic din sălbăticie, iar despre ‘akekeʻe se estimează că mai există mai puțin de 100 de exemplare.
Dezvoltarea excesivă și defrișările au contribuit la declinul acestor păsări, dar pericolul cel mai mare, spune Dr. Chris Farmer de la American Bird Conservancy (ABC), este malaria aviară, transmisă de țânțari.
Țânțarii nu sunt originari din Hawaii. Primii au fost aduși, cel mai probabil accidental, de navele de vânătoare de balene în 1826. „Au provocat valuri de extincții”, explică Farmer, deoarece păsările native, precum honeycreepers, nu aveau imunitate la această boală.
Inițial, păsările s-au refugiat în zonele montane, la altitudini unde țânțarii nu puteau supraviețui. Dar lucrurile s-au schimbat. „Odată cu schimbările climatice, temperaturile cresc și țânțarii urcă tot mai sus pe munte. Iar acolo unde ajung, populațiile de păsări se prăbușesc”, spune Farmer.
„E o luptă continuă: țânțarii urcă odată cu temperaturile, iar păsările sunt împinse tot mai sus, până când nu mai rămâne niciun loc unde să trăiască. Dacă nu rupem acest cerc vicios, vom pierde honeycreepers-ii”, avertizează el.
Țânțari sterili, aruncați din drone
Conservaționiștii au căutat ani de zile o soluție. Pesticidele nu sunt o opțiune, pentru că ar afecta și alte insecte native, esențiale pentru ecosistem. Așa s-a ajuns la metoda numită „tehnica insectelor incompatibile” (IIT): eliberarea de masculi purtători de Wolbachia, bacterie care face ouăle femelelor cu care se împerechează să nu eclozeze.
În 2016, ABC și partenerii săi au decis că această metodă are cele mai mari șanse de succes pentru Hawaii. Dar a fost nevoie de ani de zile pentru a găsi tulpina potrivită de Wolbachia care să funcționeze pe specia de țânțar care transmite malaria aviară.
În 2022, a început producția pe scară largă în laboratoare din California. În 2023, primele eliberări de țânțari Wolbachia au avut loc pe insulele Maui și Kauai, inițial din elicoptere.
„Estimăm câți țânțari sunt în sălbăticie și eliberăm de 10 ori mai mulți țânțari Wolbachia, astfel încât să găsească femelele și să se împerecheze, iar ouăle să nu eclozeze”, explică Farmer. În prezent, sunt eliberați 500.000 de țânțari pe săptămână în Maui și încă 500.000 în Kauai.
Cum elicopterele sunt scumpe și greu de folosit în terenul accidentat, în iunie au început și lansările din drone. „E prima dată când se folosesc drone pentru a arunca capsule cu țânțari sterili în scopuri de conservare”, spune Adam Knox, coordonatorul proiectului.
Dronele permit lansări mai ieftine, flexibile și sigure, reducând costurile și emisiile de carbon. În plus, nu mai este nevoie ca oamenii să se urce în elicoptere pentru a elibera țânțarii.
Farmer spune că vor trece cel puțin 12 luni până când se vor vedea efectele. Dar este optimist că această metodă va câștiga timp prețios pentru salvarea păsărilor. Un studiu recent arată că, dacă controlul țânțarilor reușește, speciile precum ‘akekeʻe mai au o șansă.
„Este o cursă contra cronometru”, spune Christopher Kyriazis, cercetător la San Diego Zoo Wildlife Alliance. „Dacă amânăm cu doar câțiva ani, fereastra de salvare se închide rapid”.
Dacă populația de țânțari scade, păsările ar avea timp să-și refacă populațiile și, poate, chiar să dezvolte o rezistență naturală la malaria aviară. Există deja semne că o specie, ‘amakihi, începe să arate semne de rezistență.
Ştiri video recomandate
