Purtăm suferințe și lucruri nerezolvate nu doar la nivel individual. Atunci când vorbim despre o traumă colectivă, mai ales una greu de dus, avem adesea nevoie și de o soluție din "exterior". Aceste traume colective, transmise din generaţie în generaţie, pot avea consecinţe chiar şi atunci când punem ştampila pe un candidat la alegerile prezidenţiale. Psihologul Cristina Schmidt, a vorbit la emisiunea De-a Viaţa Ascunselea, despre aceste traume colective.
"Aș vrea să fac referire la trei mari evenimente. Între război și revoluție, sau ceea ce s-a întâmplat în 1989, avem, imediat după război, procesul de colectivizare. Deși sună frumos ca termen, colectivizarea a fost, de fapt, o confiscare brutală a muncii și a bunurilor celor care munciseră o viață, care moșteniseră și construiseră totul cu efort propriu. Practic, le-au fost luate nu doar bunurile, ci și speranța de viață, amintirile și energia investită în propriul viitor. Totul a fost ambalat într-o poveste idealistă despre un "viitor strălucit" al întregului popor. Acolo s-a produs o traumă colectivă monstruoasă.
A urmat represiunea politică. Mii de oameni au fost aruncați în închisori pentru că s-au împotrivit regimului comunist. Erau închisori odioase, iar mărturiile celor care au trecut prin ele sunt greu de citit. E aproape imposibil să parcurgi trei pagini consecutive din memoriile lor. Printre acești oameni s-a numărat și tatăl meu.
Apoi, în anii ’67, a fost emis acel decret care interzicea avorturile, o nedreptate profundă, în primul rând pentru femei. Peste 10.000 de femei au murit din cauza infecțiilor sau complicațiilor, în timp ce aproximativ două milioane de copii s-au născut în plus, mulți dintre ei nedoriți, orfani în urma pierderii mamelor sau pur și simplu abandonați în orfelinate", a spus Cristina Schmidt.
Aceasta a subliniat faptul că trăirile pe care unele persoane le-au avut se regăsesc şi în descendenţii lor.
"Ceea ce este interesant este că întâlnim mare parte din trăirile pe care le trăiește victima. Le întâlnim și în descendenții lor, generați mai târziu, precum și în rândul celor care sunt descendenți din grupul celor care au fost abuzatori, persecutori în povestea respectivă. Și cumva descendenții trebuie priviți cu respect în aceeași măsură și de o parte și de alta. Câteva generații mai târziu nu se întâlnesc descendenți deoparte, descendenții de cealaltă parte, posibil unii dintre ei purtând încă nu numai suferința, dar pot purta și reziduuri ale dorințelor celor din care provin. Adică este posibil ca în rândul victimelor să existe sau descendenților din victimele acelor acelei situații.
Este posibil să întâlnim nevoia de răzbunare, cred, nevoia de dreptate acută și nevoia de a face dreptate, de a lupta pentru dreptate, nu neapărat pentru cauza inițială, ci sunt luptătorii de profesie, ca să zic așa, cei care au această energie de a lupta pentru ceva sau împotriva", a adăugat aceasta.
Mai mult, traumele transmise din gerenaţie în generaţie se pot reflecta şi în alegerea politică a oamenilor.
"ele sunt puse cumva în în contextul actual, în care avem tot felul de explicații externe. Dar tinerii sunt influențați prin această moștenire a suferințelor nerezolvate de generație. Cum oamenii nu înțeleg cum adică, dacă părinții n-au vorbit, bunicii n-au vorbit, nu știm ce au făcut străbunicii? Cu toate astea sunt repercusiuni asupra celor care trăiesc în prezent și sunt tineri care nu știu de ce au comportamentele respective.
În familie, nu vorbim despre asta, dar trăim cu consecințele. Au învățat să trăiască în frică, au învățat să trăiască, poate în compromis, au învățat să trăiască cu lipsă de speranță. Ce s-a întâmplat în generația următoare a moștenit același mod de a trăi, o atitudine față de viață, o viziune asupra vieții. Nu are rost să sperăm, pentru că oricum totul va fi distrus. Și apoi toate speranțele false create după aceea, la care au aderat unii dintre ei.
Și în același timp, părinții s-au simțit poate trădați că au aderat la partid ca membri ai partidului, că au făcut poate niște compromisuri pentru a ieși din situația în care se aflau. Ori chiar dacă au trecut două, trei, patru generații de atunci, viziunea legată de viață, modul de a-și trăi frica, modul de a-și trăi speranța, modul de a-și trăi furia, modul de a-și trăi pierderile", a subliniat psihologul.
Ştiri video recomandate
