"Cine îi scrie oare discursurile ministrului Vela?! Oare le scrie el sau o armată de consilieri? Oare le scrie pe foi?! Oare el citește discursul înainte?! Oare are vreun cuvânt de spus sau i se pun vorbe în gură?
După prezentarea fiecărei Ordonanțe Militare, valuri peste valuri de comentarii cu privire la discursurile mele (de la cele mai încurajatoare la cele mai cârcotașe).
Mereu am citit părerile dumneavoastră, ale presei, ale formatorilor de opinie (fie că se numesc influenceri, bloggeri etc) și să nu credeți vreo secundă că funcția de ministru vine la pachet cu desprinderea de pe pământ și plutirea deasupra oamenilor, din contră, te aduce cel mai aproape de oameni.
Pentru mine această funcție a venit odată cu un moment istoric la care nu m-am gândit că o se întâmple, mai ales din această postură.
Mă onorează să fiu în slujba dumneavoastră, indiferent de timpul pe care îl petrec în lupta împotriva acestui inamic.
Nu există zi în care să nu am sute de mesaje, apeluri telefonice sau e-mailuri.
În fiecare moment al existenței mele mă gândesc cum pot să ajut. Nu contează funcția, poziția socială, ci să fii om între oameni.
Revenind la discursuri și la toate întrebările din spațiul public, vreau să vă povestesc un moment din viața mea și o să vă las un altul aici, pe care să îl urmăriți.
Pe vremea când eram tânăr viceprimar (1992-1996) și mă gândeam la structura unui discurs, primarul, fost avocat, cel care trebuia să îl adapteze la propriile vorbe și trăiri, îmi spunea astfel: "O să fie...după cum le arată fața!" Și, atunci când ieșea în public, avea niște discursuri foarte bune. Acestea nu erau foarte bune datorită redactării minuțioase, ci datorită intensității momentului și a energiei transmise oamenilor.
Un discurs nu înseamnă doar o înșiruire de cuvinte și fraze, un discurs înseamnă invitația la un dialog deschis pe care tu îl începi, dar și o responsabilitate imensă pe care ți-o însușești. Discursul trebuie să spargă bariere și să ajungă la oameni, trebuie să se propage asemenea sunetului, ca apoi concluziile să fie pe buzele tuturor.
Doar că… în vremea noului coronavirus și discursurile au trebuit mult adaptate, ele au devenit anunțuri riguroase despre măsuri împotriva virusului, iar la final, în mare parte rugăminți către dumneavoastră.
Protejarea voastră, a tuturor, a început cu voi, a depins de voi, indiferent de cât de bune sau nu au fost discursurile mele, pentru ca ati fost responsabili și pentru că iubiți România.
Și, ca o scurtă concluzie:
Niciun discurs nu a fost pus la pupitru fără multe corecturi, ștersături și adaptări, așa cum le-am simțit eu
într-un cumul de emoție și responsabilitate față de dumneavoastră.
Este greu să cuprinzi succint încărcătura emoțională pe care am simțit-o de fiecare dată când m-am prezentat în fața dumneavoastră, în costum, pulover sau geacă de acțiune.
Discursul de mai jos este unul dintre discursurile mele de suflet, un discurs pentru tinerii absolvenți ai Școlii de Agenți de Poliție de la Câmpina, pe vremea când încă nu începuse războiul cu acest dușman invizibil.
Le mulțumesc tuturor polițiștilor tineri, dar și celor cu experiență, pentru efortul titanic și pentru toată lupta lor din această perioadă extrem de dificilă pentru toată lumea.
Așa cum am spus la Câmpina...
Nu există succes fără succesori!", se arată în postarea ministrului de Interne.
