Chiar dacă ne vine greu să credem, bogaţii sunt cei care fură din magazine. Sărăcii nu riscă, iar bătrânii fură, deşi ştiu că vor fi prinşi. Cel mai furat aliment este brânza. Aproximativ 60% dintre infracţiuni sunt săvârşite de angajaţi, iar 30% de către clienţi.
În 2009, au crescut furturile de mâncare din hipermarketuri, cele de băuturi au scăzut, iar cosmeticele - preferatele hoţilor - sunt ca întotdeauna la fel de vânate.
Furturile se estimează că reprezintă între 1 şi 1,5% din cifra de vânzări a hipermarketurilor româneşti.
Printre hoţi se numără şi medici, şi ingineri, şi profesori. Cei amărâţi nu prea se riscă, tot cei cu venituri medii se înghesuie. Sunt unii care numai de plăcere fură, nu neapărat că au nevoie.
Cele mai expuse hipermarketuri în faţa hoţilor sunt cele bucureştene, explică managerul G.A.: "În Bucureşti, sunt de departe cei mai mulţi. Cred că în fiecare magazin ajung la 80 cei care sunt prinşi în fiecare lună, în timp ce în provincie sunt despistaţi cam 15-20".
G.A. descrie specificul fenomenului: "Anul trecut s-a observat o creştere a numărului de alimente sustrase. Se fură în special produsele scumpe: muşchiuleţi şi alte minuni de felul ăsta cum sunt salamurile uscate gen salam de Sibiu, care-s mai mărunţele. Problema e în special în zilele aglomerate, unde la înghesuială nu prea ştii ce face omul, cum îşi vâră batonul de salam pe mânecă sau prin alte locuri. Teoretic, produsele ar trebui să declanşeze alarma când hoţul iese printre porţile antifurt, dar mulţi din ei ştiu unde-s puse «antivolurile» cum le spunem noi, şi le rup".
Angajaţii fură de foame
Managerul G.A. a constatat că, pe fondul crizei economice, a crescut şi frecvenţa furturilor cu autori din interiorul companiei: "Se vede şi în rândul angajaţilor că o fac de foame. Stăm şi-i urmărim şi i-am prins cum fură pentru acasă. Cel mai simplu truc e să ia muşchi sau pulpă de porc şi să o eticheteze ca oase. Însă avem porţi de securitate şi la «ieşire personal», unde am introdus proceduri de control foarte stricte. De exemplu, tot ce cumpără angajaţii se recântăreşte pentru ei la gramaj".
În ultimii ani, s-a mai observat o tendinţă: "Pe băuturi, a fost o perioadă când se fura whisky într-o veselie, dar acum nu se mai riscă lumea, pentru că preţurile au scăzut cât de cât. Oricum, chiar şi aşa, furturile de băuturi depăşesc media, urcând spre 2% din vânzări".
Cosmeticele se fură dintotdeauna cel mai bine
Cosmeticele au fost mereu pe primul loc în preferinţele hoţilor: "Raionul pe care merg predominant hoţii e cel de cosmetice. Acolo e bătălia cea mai mare, acolo ne cocoşează. Preferă fineţurile, că merg pe principiul: «Măcar dacă mă risc, să mă risc pentru ceva care merită»".
Ca fenomenul să fie ţinut sub control, în fiecare moment sunt infiltraţi printre clienţii hipermarketului unde lucrează G.A. câte doi agenţi de securitate sub acoperire, care stau la pândă. Acestora li se furnizează prin cască informaţii din dispecerat, de unde se urmăresc mişcările cumpărătorilor prin intermediul camerelor video de supraveghere.
În paralel, casierii sunt instruiţi şi supuşi la intervale regulate unor "teste-capcană", în care aşa-zişi clienţi - în realitate responsabili cu combaterea sustragerilor din magazine - pun pe banda rulantă produse purtând alte etichete decât cele originale sau ambalaje al căror conţinut a fost înlocuit.
