Antena 3 CNN › Actualitate › Trei la o masă, în Shenzen: o poză care nu seamănă cu cea de la Ialta. Cristian Diaconescu: „Nu pare o înțelegere a unor învingători”

Trei la o masă, în Shenzen: o poză care nu seamănă cu cea de la Ialta. Cristian Diaconescu: „Nu pare o înțelegere a unor învingători”

Mihnea Lazăr
7 minute de citit Publicat la 08:00 20 Noi 2026 Modificat la 08:09 20 Noi 2026
GettyImages-2305279439
Liderul chinez, Xi Jinping (în centru), alături de Vladimir Putin (stânga) și Donald Trump (dreapta), la întâlnirea trilaterală de la Shenzen, China. Foto: Getty Images

Deși întreaga planetă a părut să aștepte cu sufletul la gură trilaterala istorică de la Shenzen, dintre Xi Jinping, Donald Trump și Vladimir Putin, întrevederea celor trei mari lideri geriatrici, care controlează 90% din arsenalul nuclear al lumii, a părut mai degrabă un uriaș spectacol de imagine. Showul mediatic, aranjatul steagurilor la milimetru și calcularea unghiului sub care să cadă lumina pe creștetele celor trei a aruncat într-un con de umbră rezultatul concret al dezbaterii: un comunicat vag, în doar 4 puncte, în care cei trei își iau „angajamentul față de menținerea stabilității strategice și a securității internaționale”.

Marketată drept „Ialta 2.0” - o expresie mult pe placul Kremlinului și care l-a făcut inclusiv pe Putin să se întrebe cinic „Ce a fost atât de rău la Ialta?”, trilaterala s-a dovedit, cel puțin din simbolistica imaginii, a fi doar un „Shenzen 1.0”, cu gazda Xi pe post de „power figure”.

Într-una din imaginile oficiale ale întrevederii îi vedem de altfel pe cei trei lideri așezați la „o masă rotundă”, dar poziționarea lor nu arată deloc „egalitate” între cei trei.

Xi Jinping, Vladimir Putin (cu spatele) și Donald Trump, în timpul întâlnirii trilaterale de la Shenzen, din China. Foto: Getty Images

E o masă rotundă, dar într-un aranjament chinezesc: cei trei sunt, de fapt, așezați în semicerc, cu Putin și Trump față în față și Xi postat între ei, ca un părinte care are grijă ca cei doi să-și termine de băut tot ceaiul din cană.

Spre deosebire de celebra poză de la Ialta, unde îi vedeam pe Stalin, Roosevelt și Churchill stând alăturați, unul lângă altul, pe niște scaune, la Shenzen, Putin și Trump stau față în față, iar Xi pare să-i supervizeze. Masa e rotundă, dar întreg centrul de gravitație al imaginii se înclină spre Xi.

Binecunoscuta imagine a conferinței de la Ialta, din februarie 1945, cu premierul britanic Winston Churchill, președinteleSUA, F.D Roosevelt și liderul sovietic I.V. Stalin. Foto: Getty Images

În plus, după cum a observat fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, într-un scurt interviu acordat pentru antena3.ro, dintre cei trei lideri, doar Vladimir Putin este cel care se află, în prezent, sub presiunea timpului, angajat într-un război tot mai păgubos, în Ucraina. Și tocmai liderul de la Kremlin este cel marcat de obsesia de a proiecta putere și imaginea unui lider aflat în control.

„Rusia vrea, nici mai mult, nici mai puțin, înfrângerea Europei”

Antena3.ro: Din punct de vedere al protocolului diplomatic, ce mesaj transmite o astfel de imagine?

Cristian Diaconescu: Ne transmite o anumită preeminență a gazdei. Gazda (Xi), prin poziționare, arată faptul că cei doi (Trump și Putin) sunt invitați, practic.

În mod evident, președintele Chinei (Xi Jinping) a dat tonul în legătură cu discuțiile și comunicatul echilibrat, rezultat în urma discuției - face parte din tipologia gândirii protocolare chineze.

Chinezii sunt extrem de atenți la foarte multe detalii de protocol.

La finalul întrevedereii cu Xi și Trump, Putin a dat din cap afirmativ, atunci când a fost întrebat dacă întâlnirea a fost o Ialta 2.0. Pentru noi, românii, știm deja ce a însemnat Ialta 1. Ce ar însemna, acum, pentru noi, o Ialta 2?

Cristian Diaconescu: De la bun început, trebuie subliniat faptul că, așa cum rezultă din semnalele publice și cele care au ajuns în opinia publică, oficial, nu e vorba de nicio înțelegere de tip Ialta.

Nu este o înțelegere a învingătorilor. Practic, cele trei state au convenit, de la bun început, să nu stabilească o agendă oficială. Trilaterala a avut o serie de teme: contradicțiile privind războiul din Ucraina, conflictul din Iran și dosarul nuclear legat de această criză, controlul armamentului nuclear, în general, armistițiul comercial și accesul la minerale rare.

Din această perspectivă, China, în mod evident, vrea o stabilitate strategică constructivă, ceea ce presupune timp și, mai ales, pace. Statele Unite vor regăsirea unui pachet de negociere privind armele nucleare: de la expirarea tratatului New Start, din februarie anul acesta, nu mai există, practic, nicio negociere pe acest palier. SUA a invitat însă și China să se alăture acestui dialog, dar China refuză însă.

Rusia vrea, nici mai mult, nici mai puțin, înfrângerea Europei, atât pe câmpurile de luptă din Ucraina, cât și în ceea ce privește arhitectura de securitate, dorind să fie considerată nu o putere regională, ci având un statut de putere globală.

Evident, situația, așa cum a rezultat din comunicatul final, e departe de așteptări fundamentale strategice.

„Fereastra de oportunitate pentru Rusia se închide”

Ce credeți că l-a făcut atunci pe Putin să dea din cap afirmativ și să recunoască faptul că e, totuși, vorba de o Ialta 2? Ce l-a determinat să facă asta? Toată lumea spune că nu e o nouă Ialta, dar Putin fix asta semnalizează.

Cristian Diaconescu: E o escaladare pe care o transmite Federația Rusă, în ultima perioadă, reluând aceste teme. La un moment dat, în decembrie 2021, (Federația Rusă) a încercat direct, scris, afirmat, să schimbe ordinea de securitate europeană. (Rusia) a sperat, deci, că prin aceste teme, va reuși să găsească un anume tip de consens. Acest consens nu s-a realizat.

O nouă ordine mondială nu se poate discuta numai între aceste trei mari puteri. La rândul lor, cele trei state sunt implicate în conflicte și există o limită a influenței lor. Practic, niciuna dintre acestea (SUA, China, Rusia - n.r.) nu poate dicta singură regulile internaționale.

Sigur, trebuie să urmărim evoluțiile. Nu ne putem imagina că ceea ce este public este întregul conținut al acestei discuții.

După trilaterală, am văzut un șuvoi de declarații, surprinzător de percutante, venite de la Putin: el a vorbit despre „o nouă pagină din istoria diplomației”, europenii și ucrainenii „mai bine să accepte compromisuri decât să înfrunte realitatea mai încolo” sau liderii UE suferă de „diaree politică”. Cum traducem aceste afirmații? Avem un Putin ieșit mai puternic și mai influent după întâlnirea cu Trump și XI?

Cristian Diaconescu: Între cele trei state numai Federația Rusă se află sub presiunea timpului. Fereastra de oportunitate în a-și promova o serie de așteptări, mai ales în ceea ce privește securitatea europeană, se închide din ce în ce mai mult. De aici, probabil, și ideea de a transmite către cetățenii Federației Ruse un mesaj de încredere.

Este prima prezență a președintelui rus la APEC, din 2017. se pare că va lipsi la summitul G20, din Miami. Într-adveră, simpla participare la acest format (trilaterală - n.r.) este, pentru Putin, o victorie, dar, ideea că o putere regională ar putea fi considerată o putere globală (una din primele așteptări ale Federației Ruse), și care ar putea privi impunerea unei mari ordini de securitate la nivel european, se lovește nu numai de neputința unui astfel de demers, dar mai ales de voința Statelor Unite și a Chinei.

Sigur, solidaritatea europeană ar trebui să fie cel mai puternic argument în acest moment și încă se lasă așteptată.

Dar, din perspectiva Federației Ruse, ceea ce și-a dorit (Moscova) nu a putut genera consens între cele trei state (Rusia, SUA și China - n.r.).

SUA, China și Rusia sunt de acord să „reformeze ONU”. Cum? Nu știm

În spațiul european rămâne însă această îngrijorare legată de cererile Rusiei privind retragerea NATO la granițele din 1997. O analiză CNN avertizează că, în urma acestei trilaterale, ultimii doi ani de mandat al lui Trump riscă să devină extrem de periculoși și imprevizibili. În aceste condiții, ce e mai rău pentru România? Faptul că avem un Putin la Kremlin, sau că avem un Trump la Casa Albă?

Cristian Diaconescu:  La nivelul așteptărilor Moscovei - cu privire la ce și-ar dori să se întâmple în NATO - (Rusia) nu va avea absolut niciun sprijin, mai ales dacă vorbim de americani. Este o problemă extrem de gravă, felul în care s-a pus în discuție practic demantelarea Alianței Nord-Atlantice. Nu există, nici la Casa Albă, nici în alte zone decizionale americane - de europeni nici nu mai vorbesc - măcar vreo idee de a aborda astfel de subiecte.

Practic, Moscova a încercat să impresioneze opinia publică, să arate un anumit tip de ascendent și de capabilități de a determina așa-zise soluții, în ceea ce privește Alianța Nord-Atlantică.

Este doar o formă de escaladare retorică. Nu există niciun semnal care să ne genereze o îngrijorare.

Asta nu înseamnă că toate lucrurile merg perfect. E realmente numai responsabilitatea statelor NATO să-și regleze relațiile între ele și de a da răspunsurile de securitate.

Trilaterala Xi-Putin-Trump s-a încheiat cu o declarație în 4 puncte. Să decodificăm puțin textul acestei declarații finale, în care se vorbește despre „reformarea ONU”. Cum ar arăta o astfel de „reformă”, pe placul celor trei? De asemenea, se menționează „creșterea producției și livrărilor de produse petroliere”. Pentru cine e transmis un astfel de semnal?

Cristian Diaconescu: De regulă, aceste declarații transmise public arată nivelul maxim la care s-a ajuns înțelegerea celor trei - legat de comunicarea publică: acestea sunt subiectele față de care s-a putut face o informare.

În ceea ce privește ONU, teme precum „lipsa de relevanță a ONU în situații de criză” - vorbim de Ucraina, vorbim de situația din Ian - da, este un element de preocupare.

Nu cred, însă, că Federația Rusă a fost foarte interesată ca ONU să aibă un rol mult mai proeminent în controlul crizelor, cu atât mai mult cu cât, conform Cartei ONU, Națiunile Unite sunt singura organizație din lume care, în baza Capitolului 7, poate lua măsuri de constrângere, cu folosirea forței. Deci cu folosirea mijloace militare, în baza dreptului internațional.

În privința energiei, cred că discuția a fost legată de Iran, necesarul de aprovizionare pe care China îl are, în ceea ce privește tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz. Dar acestea sunt doar titluri, conținutul îl vom vedea.

×
Fanatik
Antena Sport
Observator News
Longevity Magazine
x close