Zeci de drumuri la Fisc, dosare peste dosare şi taxe de milioane. Asta îi asteaptă pe ţăranii care vor să mai bea tuică produsă în propria gospodărie. Noul Cod Fiscal şi normele de aplicare a acestuia fac o distincţie clară între ţăranii care produc ţuica pentru consumul propriu, pe care îi numeşte "gospodarii individuale", şi cei care au de gând să-i vândă şi vecinului câte un păhărel, care trebuie să devină "antrepozitari fiscali". Ambele categorii de producători trebuie să bată drumul la Fisc de la înregistrare până la depunerea unor declaraţii lunare, obligatorii, fie că produc sau nu ţuică în luna respectivă.
Pentru antrepozitarii fiscali regulile sunt aceleaşi, de la cea mai mare fabrică până la cel care scoate cateva sute de litri de ţuică de la prunele din livadă . În primul rând, ţăranii trebuie să meargă la Fisc unde trebuie să se înscrie, în baza unei cereri tip, intr-una din cele două categorii. "Nu contează cantitatea produsă, ci scopul pentru care se face ţuica, respectiv vânzare sau consum propriu. Scopul face diferenţa", spun reprezentanţi de la Finante. O dată cu înregistrarea, producătorii de ţuică şi rachiuri care se declară "gospodării individuale" trebuie să declare şi cantitatea estimativă pe care intenţionează să o producă pe parcursul unui an. În plus, trebuie declarat tipul de instalaţie detinută si capacitatea acesteia. Cazanele de ţuică trebuie contorizate, iar pentru asta intră in schemă Biroul Român de Metrologie Legală.
Gândul
