Într-o comună din România se află singurul loc din țară obține fir de mătase naturală, care este folosit mai apoi la țeserea manuală a iilor, cămășilor, rochiilor și maramelor. Familia care produce acolo borangic a reușit să tranforme o pasiune într-o afacere de succes, care a obținut în ultimii ani renume la nivel național dar și internațional.
În inima Olteniei, la poalele munților din județul Vâlcea, într-o comună aparent obișnuită numită Stoenești, se țese o poveste rară, delicată și aproape uitată: povestea borangicului românesc. Aici, departe de agitația urbană și de producția industrială în masă, familia Niculescu duce mai departe un meșteșug vechi de secole – singurii din țară care mai cresc viermi de mătase, obțin firele prețioase și le transformă, manual, în țesături tradiționale.
Este, literalmente, singurul loc din România unde borangicul se produce cap-coadă, după metode tradiționale, exact așa cum se făcea pe vremea străbunicilor. Totul începe cu cultivarea dudului, arborele ale cărui frunze sunt hrana exclusivă a viermilor de mătase.
În perioada caldă a anului, membrii familiei Niculescu îngrijesc sute de mii de larve fragile, le hrănesc manual și le păzesc de prădători. Când ajung la maturitate, viermii se înfășoară în gogoși – coconi din care, cu răbdare și pricepere, se extrage borangicul: acel fir subțire, dar incredibil de rezistent, din care se țeseau odinioară maramele domnițelor și iile reginelor.
Ce urmează este un proces la fel de impresionant: firele sunt torsionate, vopsite natural și țesute manual pe războaie vechi de peste o sută de ani, moștenite sau restaurate de familia Niculescu.
De ce este unică afacerea din comuna Stoenești a familiei Niculescu
Într-o țară care odinioară era unul dintre producătorii importanți de mătase naturală în Europa de Est, industria sericicolă a fost practic distrusă după anii ‘90. Fermele s-au închis, fabricile de prelucrare s-au transformat în ruine, iar tradiția s-a pierdut.
Doar familia Niculescu a refuzat să lase borangicul să moară. În timp ce restul lumii importa mătase din China, ei și-au crescut proprii viermi, au plantat duzi pe dealurile din Stoenești și au învățat meșteșugul pe care nimeni nu-l mai practica.
Afacerea lor este unică nu doar prin complexitate – de la fir la produs final – ci și prin faptul că este 100% autentică, sustenabilă și artizanală. Nu există utilaje moderne, nu există serie mare. Fiecare obiect este unic, țesut cu migală și încărcat cu simboluri tradiționale românești.
Recunoaștere și renume pentru borangicul made in Romania
De-a lungul anilor, borangicul de Stoenești a început să fie cunoscut în toată țara. Familia Niculescu a participat la târguri de meșteșuguri și expoziții de artă populară, fiind invitați chiar și la evenimente internaționale.
Produsele lor – ii, marame, eșarfe sau ștergare – au ajuns în colecții din Europa, Japonia sau SUA, fiind apreciate nu doar pentru frumusețe, ci și pentru autenticitate. Au fost prezentați în presă, la televizor, în documentare, și chiar în proiecte culturale dedicate păstrării patrimoniului imaterial românesc.
Pentru familia Niculescu, borangicul nu este doar o sursă de venit. Este o misiune de salvare a unei tradiții aproape dispărute. Au reușit să demonstreze că, într-o lume dominată de fast fashion și materiale sintetice, încă există loc pentru frumusețea firelor naturale, pentru războiul de țesut și pentru poveștile cusute în ia românească.
În atelierul lor, nu intri doar într-un spațiu de lucru, ci într-un muzeu viu: vizitatorii pot vedea fiecare etapă a procesului, de la frunza de dud până la ia finală, și pot înțelege cât de multă trudă și pricepere se ascund în spatele unei piese aparent simple.