De peste 750 de ani, reguli stricte veghează asupra a ceea ce cardinalii pot și nu pot consuma în timpul conclavului papal – pentru a preveni transmiterea de mesaje ascunse prin pui, ravioli sau șervețele.
Săptămâna trecută, turiștii din Roma au putut zări câțiva cardinali savurând ultimele mese la restaurantele preferate. Înainte de ultimul conclav din 2013, presa italiană nota că mulți dintre aceștia își făceau timp să viziteze localul Al Passetto di Borgo, o trattorie de familie aflată la doar 200 de metri de Bazilica Sf. Petru. Acolo, cardinalul Donald William Wuerl obișnuia să comande lasagna, iar Francesco Coccopalmerio – considerat favorit printre cardinalii italieni la acel moment – prefera calamarii la grătar.
Izolați de restul lumii pentru o perioada nedeterminată
Cardinalii își îngăduie astfel de răsfățuri culinare înainte ca, din 7 mai, să intre în conclav – alegerea secretă a unui nou papă de către cei 135 de cardinali, desfășurată în Capela Sixtină. Din acel moment, ei vor fi complet izolați de restul lumii, pe o perioadă nedeterminată. Vor vota, dormi și mânca în condiții strict controlate.
Conclavurile papale sunt unele dintre cele mai secrete ritualuri religioase. Cardinalii sunt închiși într-un spațiu comun, fără niciun contact cu exteriorul, cu excepția binecunoscutei semnalizări prin fum: alb – dacă s-a ales un papă, negru – dacă nu s-a ajuns la consensul de două treimi plus unu.
Deși puține se știu despre ce se întâmplă cu adevărat înăuntru, un lucru e clar: cardinalii trebuie să mănânce, oricât de mult ar dura procesul. Dar cum se menține secretul, dacă aprovizionarea cu mâncare e necesară? Cum se evită influențele externe?
Istoric vorbind, mâncarea a reprezentat un risc potențial: ravioli umpluți cu mesaje secrete sau șervețele folosite pentru a transmite în afară informații despre vot. Pe de altă parte, mesele comune pot deveni un teren fertil pentru negocieri discrete. Cultura gastronomică a conclavului a fost recent explorată și în cinema. Filmul Conclave (2024) mută intriga din sala votului în cantina unde cardinalii discută în surdină, printre porții de mâncare aparent banale. Deși votul propriu-zis este însoțit doar de tăcerea solemnă și de jurământul rostit înaintea urnei, comunicarea reală se petrece deseori în jurul mesei.
Restricții severe de mâncare pentru o decizie forțată
Codul de confidențialitate al conclavului datează din 1274, când Papa Grigore al X-lea a stabilit reguli menite să evite repetiția conclavului din 1268–1271, care durase aproape trei ani. Se pare că, la acel moment, localnicii amenințau să le reducă rațiile de mâncare cardinalilor pentru a-i forța să ia o decizie.
Noile reguli au impus izolarea completă și, după câteva zile fără rezultat, restricții alimentare severe: o singură masă pe zi după trei zile, apoi doar pâine și apă după opt zile. Deși în secolul al XIV-lea Papa Clement al VI-lea a relaxat regulile – permițând mese în trei feluri cu supă, carne, pește, ouă și desert – controlul strict al conclavului a rămas valabil.
Accesul în bucătărie, monitorizat strict de gărzi
Cea mai detaliată relatare despre cultura gastronomică a conclavului vine de la Bartolomeo Scappi, cel mai celebru bucătar al Renașterii și autor al primei cărți de bucate scrise de un chef profesionist. În Opera Dell’Arte del Cucinare(1570), Scappi descrie cum erau hrăniți cardinalii în timpul conclavului care l-a ales pe Papa Iulius al III-lea și cât de severă era supravegherea.
Mâncarea era gătită într-o bucătărie comună, iar accesul era atent monitorizat de gărzi italiene și elvețiene. Pentru a preveni orice tentativă de comunicare secretă, mâncarea era livrată de două ori pe zi printr-un sistem de tip roată în perete, numit ruota, doar după ce era inspectată atent de controlori.
Anumite alimente erau interzise: plăcinte închise, pui întregi, recipiente opace. Vinul și apa se serveau în pahare transparente, iar șervețelele de pânză erau desfăcute și verificate minuțios.
Supraveghere constantă
Scappi nota însă că, în ciuda acestor rigori, mesele erau bogate și echilibrate – cu salate, fructe, charcuterie, vin și apă proaspătă. Fiecare cardinal dispunea de o celulă spațioasă, decorată cu mătase și dotată cu pat, masă, scaune, cuier, oală de noapte și alte facilități. Așadar, conclavul nu era chiar o experiență spartană – cu condiția să nu te deranjeze supravegherea constantă.
Pentru conclavul din 7 mai, măicuțele de la Domus Sanctae Marthae – reședința cardinalilor pe durata izolării – vor pregăti mâncăruri simple, specifice regiunii Lazio și Abruzzo: minestrone, spaghetti, arrosticini (frigărui de miel) și legume fierte. Deși meniul pare mai modest decât cel renascentist, controlul strict rămâne neschimbat: totul este atent verificat pentru a preveni orice formă de comunicare externă.
Simplitate și modestie
În prima scenă de bucătărie din filmul Conclave, maicile fierb pui întregi pentru supă – nu un ospăț de lux, ci un simbol. Biserica Catolică modernă, în special după pontificatul lui Francisc, își dorește să proiecteze o imagine de simplitate și modestie. Îngrijorările legate de mesaje secrete în pui umpluți s-au estompat, însă amenințările digitale sunt în creștere – de aceea, Vaticanul este în prezent scanat pentru dispozitive electronice ascunse.
Până atunci, cardinalii își fac ultimele pregătiri, savurând un prânz liniștit în Roma. Poate chiar întrebându-se, în fața unei farfurii cu paste sau pește, dacă nu cumva aceasta este... ultima cină dinaintea papalității.
Ştiri video recomandate
