A murit marele maestru al șahului Mihai Șubă, considerat unul dintre cei mai valoroși șahiști români. Potrivit unui anunț publicat, duminică, de Federația Română de Șah, Mihai Șubă a murit la vârsta de 78 de ani.
“A trecut în eternitate marele maestru Mihai Șubă, unul dintre cei mai valoroși și originali șahiști români. Spirit liber, plin de fantezie, profunzime și inovație, Mihai Șubă a adus un suflu unic în șahul românesc”.
Mihai Șubă a rămas neînvins în fața marilor șahiști ruși Anatoli Karpov și Gari Kasparov:
“Campion al României de trei ori, mare maestru din 1978 și locul 3 la Interzonalul de la Las Palmas (1982), a rămas neînvins în fața marilor Karpov și Kasparov. În 2008 a devenit campion mondial la veterani, confirmând încă o dată clasa sa uriașă.
Pentru prietenii și colegii lui, „Șubiță” a fost mai mult decât un mare jucător – un intelectual rafinat, un om cald, curios și plin de umor”, a mai scris Federația Română de Șah.
Ascensiune rapidă în ierarhia mondială a șahului
Născut pe 1 iunie 1947, Șubă a început să joace șah relativ târziu. În ciuda acestui fapt, ascensiunea sa în ierarhie a fost rapidă; a câștigat titlul de Maestru Internațional în 1975 și a devenit Mare Maestru în 1978.
Apogeul lui Șubă a venit la începutul anilor 1980. A obținut primul dintre cele două titluri de Campionat al României în 1980 și 1981 și a repetat performanța în 1986.
La Turneul Interzonal de la Las Palmas din 1982, a terminat pe locul trei, în spatele lui Ribli și al fostului campion mondial Vasily Smyslov, ratând la limită calificarea la meciurile candidaților, dar intrând în top 30 mondial. Cea mai emblematică victorie internațională a sa a venit la prestigiosul turneu de la Dortmund din 1983, unde a triumfat în fața unui pluton puternic. Șubă a terminat, de asemenea, la egalitate pe primul loc la Praga 1985 și Timișoara 1987.
Moștenirea lui Șubă se extinde mult dincolo de tablă. El a fost autorul aclamatei cărți „Strategia dinamică de șah” (1991), o lucrare fundamentală care a contestat viziunile ortodoxe asupra jocului pozițional clasic și a subliniat natura fluidă și evolutivă a avantajului.
După ce s-a stabilit în Spania, Șubă a dezvoltat o legătură strânsă cu Comunitatea Valenciană, unde nu numai că a excelat ca jucător, dar a contribuit semnificativ și la educația și promovarea șahului.