Câți oameni au ajuns pe Lună până acum. Și de ce unii cred că aselenizarea a fost falsificată

Întrebarea „câți oameni au ajuns pe luna” are un răspuns clar: 12 astronauți au pășit pe suprafața Lunii între 1969 și 1972, în cadrul programului Apollo. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, în spațiul public – de la articole de presă la forumuri și rețele sociale – au apărut numeroase teorii care au pus sub semnul întrebării autenticitatea acestor misiuni.

Neil Armstrong, primul om care a ajuns pe Lună

Primul om care a ajuns pe Lună a fost Neil Armstrong, în timpul misiunii Apollo 11 din 20 iulie 1969. El a fost urmat de Edwin „Buzz” Aldrin, în timp ce Michael Collins a rămas pe orbită.

Momentul a fost transmis în direct și a devenit unul dintre cele mai urmărite evenimente din istorie, marcând începutul unei serii de șase misiuni în care oamenii au ajuns pe suprafața Lunii.

În total, 12 oameni au călcat pe Lună

În total, 12 astronauți americani au ajuns pe Lună. Alte 12 persoane au orbitat satelitul fără a coborî pe suprafață, potrivit Enciclopediei Britannica.

Ultima misiune cu echipaj uman care a ajuns pe Lună a fost Apollo 17, în 1972. De atunci, nicio altă misiune umană nu a mai repetat performanța.

Lista completă a celor 12 astronauți care au pășit pe Lună, în cadrul misiunilor programului Apollo:

• Neil Armstrong (Apollo 11, 1969)
• Edwin „Buzz” Aldrin (Apollo 11, 1969)
• Charles 'Pete' Conrad (Apollo 12, 1969)
• Alan L. Bean (Apollo 12, 1969)
• Alan Shepard (Apollo 14, 1971)
• Edgar Mitchell (Apollo 14, 1971)
• David Scott (Apollo 15, 1971)
• James Irwin (Apollo 15, 1971)
• John Young (Apollo 16, 1972)
• Charles Duke (Apollo 16, 1972)
• Eugene Cernan (Apollo 17, 1972)
• Harrison Schmitt (Apollo 17, 1972)

Teorii conform cărora omul nu a ajuns pe Luna

Teoriile conspirației legate de aselenizare au apărut încă din anii ’70 și susțin, în esență, că misiunile Apollo ar fi fost falsificate, iar imaginile și datele ar fi fost manipulate sau create în studio.

Printre argumentele invocate frecvent în articole, documentare sau discuții online se numără:

• Lipsa stelelor în fotografii – unii susțin că pe cer nu apar stele în imaginile realizate pe Lună, ceea ce ar indica un decor artificial.
• Steagul care pare să „fluture” – imaginile în care steagul SUA pare în mișcare sunt interpretate ca dovadă că filmările ar fi fost realizate într-un mediu cu aer.
• Umbrele din fotografii – existența unor umbre considerate „neparalele” este invocată ca indiciu al folosirii unor surse multiple de lumină, specifice unui studio.
• Calitatea și numărul mare de fotografii – unii susțin că este improbabil ca astronauții să fi realizat atât de multe imagini clare în condiții dificile.
• Fundaluri aparent identice – există afirmații că peisajele din imagini ar fi repetate, sugerând utilizarea unui decor. ()
• Lipsa unui crater sub modulul lunar – teoria spune că motoarele ar fi trebuit să lase urme vizibile pe sol. ()

Pe forumuri și rețele sociale, aceste idei sunt reluate frecvent, uneori în forme simplificate sau reinterpretate. De exemplu, utilizatori susțin că „nu apar stele în poze” sau că „NASA ar fi pierdut în mod suspect înregistrările originale”, alimentând suspiciuni legate de autenticitate.

Alte teorii mai elaborate afirmă că întreaga misiune ar fi fost realizată cu ajutorul industriei cinematografice, fiind invocate nume celebre sau ideea unui decor construit special pentru filmări.

Pe rețelele sociale circulă teorii cum că și misiunea Artemis II ar fi „filmata în studio”

Odată cu noile planuri de revenire pe Lună, teoriile conspiraționiste s-au extins și asupra programelor actuale.

Pe platforme sociale și în comunități online apar afirmații potrivit cărora inclusiv misiunea Artemis II ar fi regizată, iar astronauții ar fi filmați într-un studio, într-un scenariu similar celui invocat pentru Apollo.

Aceste idei circulă în special sub formă de videoclipuri virale sau postări care compară imagini din antrenamentele astronautilor cu cele din spațiu, sugerând că ar exista similitudini.

În paralel, sondaje citate în spațiul public arată că un procent semnificativ de persoane continuă să creadă sau să ia în calcul astfel de teorii, ceea ce contribuie la menținerea subiectului în atenția publică.

Astfel, deși răspunsul la întrebarea „câți oameni au ajuns pe luna” este bine documentat, dezbaterea rămâne activă, mai ales în mediul online, unde argumentele pro și contra continuă să fie intens discutate.