În sudul Franței, inginerii lucrează la un experiment unic în lume, care ar putea schimba pentru totdeauna viitorul energiei: ITER, cel mai mare proiect de fuziune nucleară din istorie, la care participă 35 de națiuni. Scopul său este ambițios: să reproducă pe Pământ reacția care alimentează Soarele, scrie Daily Galaxy.
Asamblarea inimii Tokamak-ului
În centrul proiectului se află vasul de vid, o cameră cu pereți dubli, lată de 19 metri, unde plasma va atinge temperaturi de peste 150 de milioane °C. Structura este construită din nouă sectoare uriașe de oțel, fiecare de circa 440 de tone, aduse din Europa și Coreea de Sud.
Când va fi complet sudat și etanșat, vasul va cântări peste 5.200 de tone – mai mult decât multe nave de război. Inginerii trebuie să atingă o precizie absolută: dacă plasma atinge pereții camerei, experimentul eșuează.
Pentru această etapă, compania americană Westinghouse a primit un contract de 180 de milioane de dolari, lucrând alături de parteneri europeni cu experiență, precum Ansaldo Nucleare și Walter Tosto.
O colaborare globală fără precedent
ITER nu aparține doar Franței, ci este un exemplu rar de cooperare științifică globală. Participă SUA, China, Rusia, Japonia, Coreea de Sud și toate statele Uniunii Europene.
Fiecare țară contribuie cu piese, tehnologie sau expertiză, transformând șantierul de la Cadarache într-un uriaș puzzle internațional. Europa furnizează cinci sectoare ale vasului de vid, Coreea de Sud patru, SUA au livrat magneți superconductori de 18 metri, iar Japonia segmente esențiale din solenoidul central.
Nu întâmplător, ITER a fost numit adesea un „ONU nuclear”, unde politica este înlocuită de limbajul universal al științei.
Termene, obiective și întârzieri
Inițial, prima plasmă era planificată pentru 2018. Întârzierile, reproiectările și disputele de finanțare au împins calendarul spre viitor:
-
2035 – faza cu deuteriu-deuteriu,
-
2036 – energie magnetică maximă și curent de plasmă,
-
2039 – operarea cu amestec deuteriu-tritiu.
Obiectivul este un factor de amplificare Q=10: 500 MW putere de fuziune obținuți din 50 MW de energie de intrare. ITER nu va produce electricitate pentru rețea – acest rol îi revine succesorului DEMO, deja în fază de planificare.
Puterea stelelor, ”îmbuteliată” pe Pământ
Fuziunea nucleară este văzută ca „Sfântul Graal al energiei curate”: practic nelimitată, fără emisii de carbon și mult mai sigură decât fisiunea. Provocarea este însă uriașă.
Cum spunea Winston Churchill într-un alt context: „Nu este sfârșitul. Nu este nici măcar începutul sfârșitului. Dar este, poate, sfârșitul începutului.”
Exact asta simbolizează ITER acum. Deși la ani distanță de primele reacții complete, asamblarea vasului de vid marchează trecerea de la design la integrare și, în cele din urmă, la operare. Într-un colț liniștit din Provence, omenirea încearcă să aprindă pe Pământ focul stelelor.