Ambasada SUA la Belgrad a lansat un apel public pentru companiile interesate să participe la construcția hidrocentralei Porțile de Fier III, unul dintre cele mai ambițioase proiecte energetice din Europa de Sud-Est. Inițiativa marchează un nou pas în dezvoltarea hidrocentralei planificate de Serbia și evidențiază implicarea tot mai mare a Washingtonului într-un proiect care necesită și acordul României, pe fondul preocupărilor legate de impactul asupra mediului și al infrastructurii existente de pe Dunăre, potrivit publicației Vreme.
Expertul în energie Miodrag Kapor consideră că acesta este un proiect de o importanță excepțională pentru Serbia, dar avertizează că publicul nu are încă suficiente informații pentru a putea evalua toate consecințele sale.
„Proiectul este important, cu investiții mari, dar și necunoscute pe care le avem, astfel încât să putem spune cu certitudine ce se află în spatele lui. Cu ceea ce știm, ambasada invită companiile americane să se implice într-un proiect strategic nu doar pentru Serbia, ci și pentru regiune, deoarece are potențialul de a reprezenta o centrală de bază pentru electricitate”, a declarat Kapor.
El reamintește că implicarea americană este o consecință a acordului strategic deja semnat între cele două țări.
„Cu siguranță, Serbia are nevoie de un astfel de proiect, cu siguranță rolul Statelor Unite este binevenit pentru a acționa eventual ca mediator între Serbia și România, deoarece este nevoie și de acordul României, fiind membră a alianței NATO și asociată apropiată a Statelor Unite. SUA sunt cu siguranță binevenite să ajute aici, la fel și tehnologia și expertiza americană”, spune Kapor.
Care este poziția României
În urmă cu doi ani, România a avertizat că construcția hidrocentralei Porțile de Fier III nu trebuie să pună în pericol stabilitatea hidrocentralelor mixte existente. Atunci, ministrul român al Energiei, Sebastian Burduja, a declarat că Bucureștiul nu va susține o soluție care ar putea afecta negativ sistemul existent pe Dunăre.
De aceea, sunt în desfășurare discuții între ministerele competente ale celor două țări și comisiile mixte care evaluează consecințele hidrologice și ecologice ale proiectului.
Pe lângă dimensiunea internațională, proiectul ridică de ani de zile semne de întrebare cu privire la posibilul impact asupra mediului, precum și la metoda de finanțare și selecția contractorilor.
Cea mai mare necunoscută este dacă proiectul va fi dezvoltat prin proceduri transparente sau prin acorduri bilaterale.
„Dacă acesta are potențialul de a se încheia cu un acord bilateral între cele două părți, deschide mult mai multe necunoscute și lucruri potențial negative decât pozitive. Este puțin probabil ca Serbia să poată încheia eficient un acord cu România fără o anumită mediere americană, dar acordurile care depășesc procedurile stabilite de Comisia Europeană distanțează cu siguranță Serbia de Uniunea Europeană și deschid un spațiu sporit pentru o potențială corupție”, consideră Kapor.
El avertizează că problema nu este implicarea americană în sine, ci modul în care se iau deciziile.
„Corupția duce de obicei la un profesionalism inadecvat. Practica actualei administrații americane este de a include organizații, persoane fizice și companii care neglijează procedurile obișnuite prin conexiunile lor personale și nepotism”, evaluează Kapor.
Ştiri video recomandate
