Fostul primar al Greater Manchester, laburistul Andy Burnham, tocmai și-a preluat mandatul de parlamentar de Makerfield și a confirmat intenționează să candideze pentru a deveni succesorul lui Starmer în fruntea guvernului britanic.
Totuși, nu știm încă dacă Burnham va fi contracandidat de cineva – în ultimele ore, cel mai vocal adversar al lui Starmer în interiorul guvernului laburist, Wes Streeting, a confirmat că-l susține pe Burnham și că nu-l va contracandida, însă nu este clar dacă există și alți posibili rivali laburiști.
Angela Rayner, politiciană laburistă care a cochetat în trecut cu ideea de a candida pentru șefia Partidului Laburist nu a făcut încă vreun anunț, însă există indicii că ea și-ar dori să facă parte din echipa posibilului viitor prim-ministru britanic.
BBC scrie, luni, că este posibil ca alegerile interne pentru șefia Partidului Laburist să se fi încheiat deja înainte să înceapă.
Burnham a fost primit cu urale în Parlament pentru ceremonia sa de învestire și și-a făcut chiar un selfie cu întreaga conferință parlamentară laburistă.
Cine este Andy Burnham
Înainte de a fi ales în parlament, Burnham a fost primarul Greater Manchester. Acolo, el s-a profilat ca un lider carismatic și empatic, iar multe dintre cadrele laburiste l-au văzut mereu ca pe un potențial lider al partidului. Erodarea popularității rapide a lui Keir Starmer la guvernare a însemnat că Burnham însuși a devenit și mai popular ca pretendent la șefia partidului. Tot pe baza carierei sale în nord-vestul Angliei, Burnham a primit și porecla de „rege al Nordului”.
În ultimii ani, Burnham a devenit discret unul dintre cei mai populari politicieni din țară. Personalitatea sa carismatică a reușit să eclipseze contradicțiile din imaginea sa publică, precum insistența că este un om din afara establishment-ului, deși a devenit cercetător parlamentar la 24 de ani, consilier special la 28 și deputat pentru prima oară la doar 31 de ani.
În cei 16 ani petrecuți în parlament, a făcut parte atât din guvernele lui Tony Blair, cât și din cele ale lui Gordon Brown, ajungând în cele din urmă ministru al sănătății. A candidat apoi fără succes de două ori la conducerea Partidului Laburist, în 2010 și 2015. La al doilea scrutin intern, a fost învins categoric de Jeremy Corbyn, un socialist veteran a cărui victorie a împins partidul spre stânga.
Deși Burnham a făcut inițial parte din cabinetul din umbră al lui Corbyn, alegerea sa ca primar al Greater Manchester, în 2017, i-a permis să stea în mare măsură deoparte de războaiele dintre facțiuni care au măcinat Partidul Laburist în timpul conducerii lui Corbyn și imediat după aceea.
Astfel, în timp ce o mare parte a aripii stângi a Partidului Laburist îl detestă pe Starmer pentru rolul său în deplasarea partidului spre centru și înlăturarea lui Corbyn din formațiune, Burnham este mai puțin asociat cu această perioadă.
Iar ca primar al Greater Manchester, și-a demonstrat capacitatea de a ține piept guvernului central în episoade care au întruchipat vechiul clivaj Nord-Sud din politica britanică, i-au consolidat statutul de om din afara establishment-ului și au dat naștere poreclei sale, „Regele Nordului”.
În timpul mandatului său, economia Greater Manchester a crescut puternic, iar el a prezidat asupra îmbunătățirii rețelei de transport public și asupra lansării unui amplu program de construcție de locuințe.
„Avea o ambiție foarte clară pentru Greater Manchester, pentru succesul său economic, pentru incluziunea socială, pentru ca toată lumea să poată duce o viață bună în regiunea metropolitană”, a declarat pentru CNN viceprimărița sa, Kate Green.
„S-a concentrat și asupra lucrurilor care pot schimba concret viața de zi cu zi a oamenilor”.
Alte promisiuni emblematice, precum angajamentul ambițios de a pune capăt lipsei de adăpost în Manchester până în 2020, nu au fost îndeplinite, iar criticii susțin că mare parte din bazele marilor realizări ale lui Burnham fuseseră deja puse până la venirea sa la putere.
Totuși, ca imagine a revitalizării Manchesterului, Burnham și-a asumat profilul unui lider regional de tipul unui guvernator american.
„Manchesterismul”
În cercurile laburiste, există o mai veche glumă despre capacitatea cameleonică a lui Burnham de a se adapta oricărui set de idei aflat la modă în stânga politică la un anumit moment. „Un blairist, un brownist și un corbynist intră într-un pub”, spune gluma. „Barmanul îl întreabă: «Tu ce bei, Andy?»”.
Dincolo de toate transformările sale, Burnham „este asociat cu stânga moderată a Partidului Laburist”, a spus Lotte Hargrave, cercetătoare în științe politice la Universitatea din Manchester. „L-ai plasa poate puțin mai la stânga decât Starmer, dar cu siguranță mai la dreapta decât cineva precum Corbyn”.
Cel puțin în presă, Burnham a ajuns să fie asociat cu „Manchesterismul”, un termen care se referă la perioada sa ca primar al Manchesterului.
Pentru Burnham, „Manchesterismul” înseamnă „socialism favorabil mediului de afaceri” sau „sfârșitul neoliberalismului, sfârșitul modelului economic al prosperității care ar trebui să se răsfrângă de sus în jos și care a lăsat în urmă locuri precum Makerfield”, după cum a spus în videoclipul de lansare a campaniei sale.
Pentru Mathew Lawrence, fondatorul grupului de reflecție Common Wealth și una dintre vocile intelectuale asociate cu Burnham, Manchesterismul presupune, mai presus de toate, obținerea „unui control mai bun asupra sectoarelor esențiale — fie că vorbim despre locuințe, apă, energie sau transporturi — care au fost externalizate, dereglementate și privatizate în mod sistematic”.
Alți piloni ai Manchesterismului, potrivit lui Lawrence, includ transferarea puterii de la guvernul central de la Londra către alte orașe și localități din țară, precum și o „cultură favorabilă inițiativei private, dar care încearcă să funcționeze în condiții ce aduc beneficii directe oamenilor care muncesc”.
Căderea lui Starmer. Ascensiunea lui Burnham
Burnham, fost ministru care a condus Greater Manchester vreme de aproape un deceniu, revine în parlament într-un moment important pentru partidul lui.
Partidul Laburist a suferit o prăbușire rapidă în popularitate după aproape doi ani de guvernare, deși a câștigat alegerile din 2024 categoric în fața fostei puteri conservatoare.
Rateurile laburiștilor au fost decontate inclusiv în recentele alegeri locale din mai, în care principalul partid a fost Reform al lui Farage.
Dezastrul electoral i-a fost imputat exclusiv premierului Keir Starmer, care a fost criticat îndelung de colegii de partid. Aceștia au început să-i ceară tot mai apăsat și mai des demisia începând cu luna mai.
Mai mulți miniștri din guvernul său și-au dat demisia și au cerut plecarea acestuia din fruntea guvernului britanic, însă Starmer a refuzat să accepte o astfel de înfrângere după doar doi ani de mandat și a promis că va rămâne în funcție pentru a-și duce la capăt misiunea.
Pentru a-l putea înlocui pe prim-ministru, laburiștii trebuie să-l învingă într-o competiție pentru șefia partidului, însă o astfel de competiție nu poate fi declanșată decât de un parlamentar.
Astfel, pe 14 mai, parlamentarul din Makerfield, Josh Simmons, și-a anunțat demisia cu scopul declarat de a-i face loc lui Burnham, considerat cel mai bine cotat să-l învingă pe Starmer într-o eventuală competiție internă.
Așadar, vreme de cinci săptămâni, circumscripția Makerfield, o mică regiune carboniferă de la marginea orașului Manchester, în nord-vestul Angliei, a devenit cea mai importantă zonă din tot Regatul Unit.