Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a fost recunoscută oficial. Țoiu: „E felul în care un stat îți spune: te văd, exiști”
Publicat acum 1 ora si 35 minute
Vara aceasta a arătat, mai clar ca oricând, cât de puțin control mai are Europa asupra propriului viitor. Războiul din Iran i-a scumpit gazul și mâncarea, cel din Ucraina rămâne nerezolvat după patru ani, incendiile alungă sute de mii de oameni din case, iar un val de migranți la granița cu Marocul dezbină din nou liderii Uniunii. Numitorul comun al tuturor acestor crize: forțele care le declanșează se află, în mare parte, în afara mâinilor Europei, scrie The New York Times.
A fost deja o vară brutală pentru Europa: două războaie, căldură-record, inflație în creștere și o anxietate profundă legată de hrană, energie și securitate. Crizele care se succed una după alta stârnesc apeluri la acțiune comună, ședințe urgente pe Zoom între diferite grupuri de președinți și prim-miniștri și frământări politice în parlamente, din Polonia până în Regatul Unit.
Dar, la fel ca multe altele întâmplate în ultimii ani, o bună parte dintre provocările Europei sunt în afara controlului ei.
Războiul din Iran – un conflict pe care cea mai mare parte a Europei nu l-a dorit niciodată – a dat peste cap viața în toată regiunea, urcând prețul gazelor, al alimentelor și al călătoriilor. Liderii continentului au promis că vor ajuta la securizarea tranzitului de petrol prin Strâmtoarea Ormuz odată ce luptele se vor încheia. Și totuși, par condamnați să afle despre următoarea etapă a războiului din postările lui Trump pe rețelele sociale.
Europa nu a fost în stare să pună capăt războiului din Ucraina nici după mai bine de patru ani de vărsare de sânge. Realizările sale în privința reducerii emisiilor pentru a combate schimbările climatice sunt umbrite de acțiunile Statelor Unite și ale Chinei. Viitorul inteligenței artificiale se conturează, în mare parte, în altă parte. Populismul de dreapta a crescut, alimentat de migrație, de inegalitate și de dezinformare.
„Oricum ai privi lucrurile, oricum le-ai măsura, este o perioadă dificilă și tulburătoare pentru Europa”, spune Richard Haass, care a condus timp de două decenii Council on Foreign Relations. El consideră că Europa este, în parte, victima împrejurărilor, dar poartă și ea o parte din vină pentru lipsa de autoritate asupra propriului destin.
„Nu e vorba doar că au cheltuit prea puțin, ci că s-au organizat prost când vine vorba de propria securitate”, spune el. „În competiția pentru inteligența artificială, cu puține excepții, Europa este, în esență, un simplu spectator. Iar asta nu i-au făcut-o Statele Unite sau China. Și-a făcut-o Europa singură”.
Pe multe fronturi, Europa a acționat, totuși.
Când Rusia a invadat Ucraina, în urmă cu mai bine de patru ani, Europa și Marea Britanie au luat imediat măsuri de sprijin, printre care trimiterea a miliarde de dolari ajutor, sancționarea Rusiei și primirea a milioane de refugiați ucraineni în țările lor prin programe speciale.
După ce Trump a revenit la Casa Albă în 2025 și a semnalat o atitudine mai caldă față de președintele Vladimir Putin, Marea Britanie, Franța, Germania și alte state europene au format „Coaliția voinței”, pentru a încerca să apere interesele Ucrainei în orice acord de pace, și au lucrat în culise pentru a-i împăca pe președinții ucrainean și american. Aceste eforturi au ajutat la împiedicarea lui Putin de a încheia o înțelegere cu Trump pe seama Ucrainei.
Dar, deși coaliția a repetat în nenumărate rânduri că „niciun aranjament privind interesele și securitatea europeană nu poate fi negociat fără europeni”, acest principiu s-a dovedit greu de impus. De fiecare dată, Trump și-a lăsat aliații deoparte, preferând discuții directe – și în mare parte fără rezultat – fie cu Rusia, fie cu Ucraina.
„Ani de zile, liderii europeni au vorbit despre autonomie strategică și despre afirmarea Europei ca actor serios în materie de securitate”, a scris Lesia Ogryzko, directoarea Centrului de Securitate Sahaidacinîi din Kiev, într-un articol pentru Atlantic Council. „Lunile care vin ar putea fi cel mai limpede test de până acum al faptului dacă aceste ambiții sunt realiste”.
Asupra războiului dus de SUA și Israel împotriva Iranului, Europa a avut și mai puțină influență, deși efectele se resimt puternic pe tot continentul. Opoziția vocală a Europei față de decizia lui Trump de a intra în război l-a înfuriat pe liderul american și a otrăvit relațiile transatlantice.
În aprilie, parțial ca o încercare de a repara relația cu Trump, Marea Britanie și Franța au anunțat un demers de organizare a unei operațiuni militare care ar putea ajuta la protejarea liberei circulații prin Strâmtoarea Ormuz, odată ce s-ar conveni un armistițiu durabil. Dar luptele intermitente dintre Statele Unite și Iran au făcut ca operațiunea să fie prea periculoasă pentru a fi demarată. Diplomați din mai multe țări europene au spus că posibilitatea de a trimite nave militare care să ajute la deminarea strâmtorii sau la escortarea petrolierelor este, în esență, suspendată până când va deveni clar dacă războiul este cu adevărat în pauză.
În ultimele zile, Trump a amenințat că va intensifica dramatic loviturile asupra Iranului dacă regimul nu acceptă deschiderea strâmtorii. Marți, președintele a declarat pentru Fox News că Iranul va fi „lovit foarte dur” dacă această cale navigabilă esențială nu va fi deschisă foarte curând.
În timp ce criza iraniană continua, incendii de vegetație au făcut ravagii în toată Europa, unde petele de un roșu aprins de pe hărțile meteo indicau valurile de căldură fără precedent, devenite tot mai frecvente.
Vreme de aproape două decenii, statele europene au fost, în cea mai mare parte, de acord cu privire la pericolele reprezentate de schimbările climatice și au acționat pentru reducerea emisiilor și investiții în energie regenerabilă. Dar, de la venirea lui Trump la conducerea Statelor Unite, s-au trezit în conflict cu unul dintre cei mai mari poluatori ai lumii, ceea ce le îngreunează eforturile de a face față schimbărilor climatice.
Acum, e limpede că țările din regiune se confruntă cu consecințele încălzirii globale, temperaturile medii crescând mai rapid decât pe orice alt continent. Britanicii trăiesc cea mai secetoasă lună iulie din aproape două secole. Incendiile au strămutat peste 300.000 de oameni în Franța și Spania. În Grecia, pompieri au murit luptând cu flăcări care nu au fost încă puse pe deplin sub control.
Valul de zeci de mii de oameni care au pătruns săptămâna trecută în Ceuta, un mic teritoriu spaniol de pe coasta nord-africană, a ridicat spectrul unei noi crize, care pune la încercare unitatea europeană pe una dintre cele mai sensibile teme politice ale regiunii.
Pedro Sánchez, prim-ministrul de stânga al Spaniei, a devenit cunoscut pentru abordarea sa primitoare față de anumiți migranți, în special muncitori din America Latină. Însă a adoptat o linie mai dură cu cei care încearcă să treacă ilegal granițele Spaniei dinspre Maroc. A reacționat rapid la sosirile din Ceuta, folosindu-și armata, iar cei mai mulți au fost trimiși înapoi în weekend. O barieră plutitoare este instalată acum lângă un dig aflat între cele două țări.
Incidentul a scos la iveală tensiuni din interiorul Uniunii Europene, care s-au adâncit în ultimii ani, pe măsură ce partide de extremă dreapta, precum Alternativa pentru Germania și Adunarea Națională din Franța, au mizat pe frica de migranți ca modalitate de a-și mobiliza susținătorii. Aproape două duzini de state ale UE au criticat dur Spania în orele de după sosirea migranților în Ceuta, unele cerând chiar suspendarea țării din spațiul de liberă circulație al blocului comunitar. Sánchez a răspuns numind aceste țări „egoiste”.
Unii analiști au observat că lipsa de solidaritate cu Spania, într-un moment în care aceasta se confrunta cu o amenințare externă, a fost un semn al dificultății pe care o are continentul în a-și proiecta autoritatea pe scena globală.
Haass, de la Council on Foreign Relations, spune că, în opinia sa, lipsa de unitate scoate în evidență problema fundamentală a Europei în încercarea de a-și modela viitorul.
„Întregul”, spune el, „este cu mult mai mic decât suma părților sale”.