Deși România dispune de unul dintre cele mai diversificate mixuri energetice din Europa de Sud-Est, structura actuală a sistemului o face vulnerabilă exact în momentele în care presiunea asupra rețelei este cea mai mare, așa cum se întâmplă în aceste zile, în contextul secetei extreme care a dus la oprirea Unității 1 a centralei de la Cernavodă.
Producția hidro scade în perioadele de secetă, energia solară dispare rapid după apus, iar energia nucleară poate fi afectată de temperaturile ridicate și de debitele reduse ale Dunării. În același timp, România nu dispune încă de suficiente capacități flexibile precum centrale moderne pe gaze, baterii sau sisteme de stocare care să poată compensa rapid pierderile de producție. Rezultatul este un sistem care, în perioadele de consum ridicat, este obligat să apeleze la importuri masive și devine expus la creșteri puternice ale prețurilor.
Privită în comparație cu statele vecine, structura mixului energetic explică de ce România devine vulnerabilă în perioadele de stres ale pieței. Potrivit datelor Eurostat, România are un sistem împărțit între energie hidro (aproximativ 25% din producție), nucleară (circa 20%), gaze, cărbune și surse regenerabile aflate în creștere, însă o parte importantă a producției depinde de factori externi, precum nivelul Dunării sau condițiile meteo. Spre deosebire de România, Bulgaria și Ungaria beneficiază de un pilon nuclear mult mai dominant, care asigură peste 40% din producția de electricitate și oferă o bază constantă de energie.
Bulgaria combină energia nucleară cu producția pe lignit și dezvoltarea accelerată a sectorului solar, ceea ce îi permite să genereze excedente și să exporte energie. Ungaria, deși este un importator net de electricitate, are avantajul unei producții nucleare stabile la centrala de la Paks și al unei creșteri rapide a energiei solare, care a ajuns una dintre principalele surse din mixul său. la rândul ei, Ucraina are cel mai pronunțat profil nuclear din regiune, cu aproximativ 60% din producția de electricitate provenită din reactoare, ceea ce îi permite să rămână un furnizor important de energie chiar și în contextul războiului. Aceste date indică faptul că, mai important decât volumul de energie produs, este capacitatea fiecărei țări de a menține o producție stabilă atunci când sursele regenerabile sau hidro sunt afectate.
Vulnerabilitățile sistemului energetic al României
Explozia prețurilor la electricitate din România a scos la iveală vulnerabilități structurale ale sistemului energetic, care au atras atenția în mod repetat autorităților europene. Într-un raport privind piața energiei din Europa de Sud-Est, ACER avertiza că România este expusă unor riscuri majore din cauza lipsei capacităților flexibile de producție și a interconectărilor insuficiente cu piața europeană.
Raportul atrăgea atenția că vulnerabilitatea pieței de energie din România este alimentată de mai mulți factori structurali: producția de energie solară scade accentuat în orele de seară, când consumul crește, sistemul dispune de prea puține capacități flexibile, precum hidrocentrale, baterii sau centrale pe gaz, pentru a compensa acest deficit, iar interconexiunile cu restul pieței europene nu permit importul rapid al unor cantități suficiente de energie mai ieftină.
Potrivit raportului, fără investiții accelerate în rețelele de transport, în creșterea capacității de interconectare cu statele vecine și în soluții de stocare și producție flexibilă, România riscă să se confrunte în continuare cu episoade de volatilitate extremă și cu noi explozii ale prețurilor la electricitate.
În ceea ce privește producția de energie nucleară, un aspect central al crizei energetice din prezent, ACER explica faptul că verile din ce în ce mai secetoase pot diminua cantitatea de energie disponibilă în regiune. În același timp, producția hidro este afectată de nivelurile scăzute ale apei, iar lipsa centralelor pe gaze nu oferă surse pentru acoperirea consumului din orele de vârf.
Infrastructură insuficient dezvoltată
Aceeași imagine este conturată și în Raportul de țară al Comisiei Europene din 2026, care arată că principalele vulnerabilități ale sistemului energetic românesc sunt legate de infrastructura insuficient dezvoltată. Executivul european avertizează că rețeaua de transport și distribuție nu ține pasul cu ritmul investițiilor în noi capacități de producție, capacitatea de stocare a energiei rămâne redusă, iar procedurile lente și blocajele administrative întârzie dezvoltarea proiectelor din domeniul regenerabilelor. În același timp, Comisia atrage atenția că, fără modernizarea rețelei și creșterea flexibilității sistemului, România va avea dificultăți în integrarea noilor investiții și în reducerea dependenței de importurile de energie în perioade de consum ridicat.
"În paralel cu accelerarea instalării de noi capacități de producție din surse regenerabile, infrastructura rețelei și stabilitatea sistemului necesită o atenție deosebită. România a făcut unele demersuri pentru a promova extinderea rețelei și a capacităților de stocare a energiei electrice, în special a bateriilor de stocare, însă implementarea acestora este lentă. Capacitatea de stocare a energiei electrice raportată de România în versiunea finală a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) este de doar 16,2 MW. În plus, răspunsul la cerere (DSR) și alte resurse energetice distribuite sunt în continuare împiedicate de bariere de piață și de un cadru legislativ insuficient", precizează comisia Europeană.
Deși România este pe drumul cel bun pentru atingerea țintei europene privind un grad de interconectare de 15% până în 2030, capacitatea actuală rămâne insuficientă, mai precizează raportul de țară.
Pe lângă problemele de producție și infrastructură, Comisia Europeană atrage atenția și asupra ritmului lent al tranziției energetice din România. Bruxelles-ul avertizează că țara continuă să susțină combustibilii fosili, prin scheme de sprijin pentru petrol, gaze și cărbune, în timp ce electrificarea economiei, a transporturilor și a sistemelor de încălzire avansează sub nivelul necesar.
Raportul de țară arată că transporturile consumă cu peste 16% mai multă energie față de 2019, iar renovarea energetică a clădirilor rămâne în urmă față de obiectivele asumate. În același timp, ponderea energiei electrice în consumul final de energie este de doar 15,8%, comparativ cu media europeană de 23,4%, ceea ce indică un ritm insuficient de electrificare. Concluzia Comisiei este că România riscă să își prelungească dependența de combustibilii fosili și să piardă din ritmul necesar pentru modernizarea sistemului energetic.
Noua centrală pe gaze Mintia, cea mai mare din UE
O posibilă soluție pentru deficitul de capacități flexibile ar putea deveni noua centrală pe gaze de la Mintia, dezvoltată de Mass Global Energy Rom. Cu o putere instalată preconizată de aproximativ 1.700 MW, proiectul ar urma să fie cea mai mare centrală pe gaze construită pe un singur amplasament din Uniunea Europeană, potrivit Profit.ro.
Centrala a intrat deja în perioada de probe și poate livra energie în sistemul energetic național, iar o primă capacitate de aproximativ 1.100 MW este estimată să intre în producție comercială până la finalul anului 2026. Punerea în funcțiune la capacitatea totală este programată pentru 2027, însă dezvoltarea proiectului depinde și de extinderea infrastructurii de transport a energiei.
Potrivit legislaţiei în vigoare, pentru energia electrică produsă în perioada probelor, Mass Global Energy Rom va primi de la Transelectrica, pentru fiecare MWh produs, valoarea cea mai mică dintre preţul de închidere al pieţei spot pentru ziua următoare (PZU) din fiecare interval de decontare a dezechilibrului şi valoarea de 400 de lei, dacă preţul în intervalul respectiv este pozitiv, explică Profit.ro.
Dacă preţul este negativ, producătorul va plăti OTS, la respectivul preţ, contravaloarea Contractul de racordare dintre Mass Global Energy Rom şi Transelectrica prevede ca termen de punere în funcţiune la puterea totală preconizată de 1.677 MW data de 30 iunie 2027, cu precizarea că, până la realizarea reconductorării liniei electrice aeriene (LEA) 220 kV Mintia-Timişoara, puterea maximă care poate fi evacuată este de 1.448,2 MW.
Cum arată situația în țările vecine: Bulgaria, Ungaria și Ucraina
Spre deosebire de România, Bulgaria dispune de unul dintre cele mai echilibrate mixuri energetice din Europa de Sud-Est, ceea ce îi permite în multe perioade ale anului să producă mai multă electricitate decât consumă. Pilonul sistemului energetic bulgar este centrala nucleară de la Kozlodui, cu două reactoare și o capacitate instalată de aproximativ 2.000 MW, care a asigurat 41,6% din producția de electricitate a țării în 2024, unul dintre cele mai ridicate procente din Uniunea Europeană.
Producția este completată de termocentralele pe lignit din complexul Maritsa, care continuă să furnizeze energie de bază, de hidrocentrale și de un sector fotovoltaic aflat în plină expansiune. Potrivit Comisiei Europene, în 2025 Bulgaria a adăugat aproximativ 1,35 GW de noi capacități solare, iar pentru prima dată energia din surse regenerabile a depășit cărbunele în mixul de producție al țării, așa cum arată Comisia Europeană în cel mai recent raport de țară.
Această combinație de energie nucleară, cărbune, hidro și solar a transformat Bulgaria într-un exportator important de electricitate. Datele operatorului bulgar de transport arată că, în primele șase luni din 2025, exporturile nete de energie electrică au ajuns la 1,26 milioane MWh, față de numai 48.000 MWh în aceeași perioadă din 2024, pe fondul unei creșteri cu 32% a producției de energie fotovoltaică.
Spre deosebire de România, unde seceta reduce frecvent producția hidro, iar capacitățile de stocare și centralele flexibile sunt încă insuficiente, Bulgaria beneficiază simultan de producție nucleară constantă, termocentrale care pot funcționa în orele de vârf și o creștere accelerată a energiei solare. Această combinație îi permite să genereze excedente de electricitate pe care le exportă către statele vecine, inclusiv România, atunci când piața regională are nevoie de energie suplimentară.
Aceste date arată că Bulgaria a tratat mult mai serios problema adaptării infrastructurii, agriculturii și sectorului energetic la schimbările climatice, așa cum a explicat Corina Murafa, expert în energie, pentru Antena 3 CNN:
"Bulgaria ia foarte în serios schimbările climatice. Eu fac parte, la nivel european, din boardul Misiunii Europene pentru Adaptarea la Schimbările Climatice și, de fiecare dată, reprezentanții guvernului bulgar au participat la toate ședințele. Au fost deosebit de interesați de modul în care să-și adapteze agricultura, energia și toate celelalte sectoare la schimbările climatice", a spus Corina Murafa.
Ungaria, un nod de tranzit pentru energia către Europa de Est
Ungaria nu este un mare exportator de energie, dar are un avantaj pe care România îl are într-o măsură mică. Țara vecină dispune de o sursă nucleară constantă și o poziție strategică în rețeaua regională. Ungaria își bazează sistemul energetic în principal pe centrala nucleară de la Paks, care produce aproximativ 42% din electricitatea țării, fiind de departe cea mai importantă sursă de energie, potrivit datelor disponibile pe ENTSO-E Transparency Platform.
În ultimii ani, statul vecin a investit masiv în parcuri fotovoltaice, iar energia solară a ajuns să reprezinte 24% din producția de electricitate, depășind gazele naturale și devenind a doua sursă de energie a țării. Gazele naturale contribuie cu aproximativ 19%, în timp ce cărbunele mai are o pondere de circa 6% în mixul energetic, arată datele U.S. International Trade Administration.
Cu toate acestea, producția internă a ungariei nu este suficientă pentru a acoperi consumul. În 2024, Ungaria a produs aproximativ 38 TWh de electricitate, însă a consumat 42 TWh, fiind nevoită să importe peste 10 TWh de energie, echivalentul a aproape un sfert din necesarul național. Cele mai importante fluxuri de import provin din Slovacia, Austria și Ucraina, ceea ce transformă Ungaria într-un nod de tranzit pentru energia care ajunge ulterior în Europa de Sud-Est.
Deși importă masiv electricitate, Ungaria joacă un rol strategic pentru întreaga regiune. Raportul ACER arată că principalele blocaje ale rețelei europene apar pe coridorul Austria–Ungaria, iar atunci când capacitatea de transport pe această rută este redusă, cantitatea de energie care poate ajunge în România, Bulgaria și Grecia scade semnificativ. Din acest motiv, evoluțiile din sistemul energetic ungar influențează direct prețurile energiei din România.
Deși se află în război, Ucraina exportă energie
Când România a pierdut o parte din producția internă din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării și a opririi unui reactor de la Cernavodă, autoritățile române au anunțat că poartă discuții inclusiv cu Ucraina pentru asigurarea importurilor de electricitate în orele de vârf.
La prima vedere pare un paradox uriaș. România ajunge să importe electricitate din Ucraina, deși țara vecină se află de peste patru ani în război. Explicația este că Ucraina continuă să dețină unul dintre cele mai mari sisteme nucleare din Europa. După ocuparea centralei de la Zaporojie, cea mai mare din Europa, au rămas în funcțiune nouă reactoare nucleare la centralele Rivne, Hmelnițki și Ucraina de Sud, care asigură în continuare aproximativ 60% din producția de electricitate a țării, arată datele IAEA.
De asemenea, un moment decisiv a avut loc în martie 2022, când rețeaua electrică a Ucrainei a fost sincronizată de urgență cu sistemul european ENTSO-E. Câteva luni mai târziu au început și exporturile comerciale de energie către Uniunea Europeană, inclusiv prin interconexiunea cu România. Inițial, acestea au fost limitate la 100 MW, iar ulterior capacitatea de schimb a fost majorată treptat, pe măsură ce operatorii europeni au confirmat că sistemul poate funcționa în siguranță.
Astfel, criza energetică a României pare provocată mai ales de incapacitatea sistemului de a transforma resursele de care țara dispune într-o producție stabilă și flexibilă. În timp ce Bulgaria beneficiază de un pilon nuclear puternic, Ungaria de o combinație între nuclear și solar, iar Ucraina încă dispune de o capacitate nucleară uriașă, România rămâne vulnerabilă în momentele în care mai multe surse interne sunt afectate simultan.