Șefa celui mai mare partid de opoziție din Islanda îi îndeamnă pe politicienii europeni să nu se implice în campania pentru referendumul de reluare a negocierilor de aderare la UE a țării, relatează Politico. Referendumul va avea loc luna viitoare, iar europenii se așteaptă la un rezultat favorabil.
„Este extrem de important ca această decizie din august să fie luată de națiunea islandeză. Islandezii ar trebui lăsați să aleagă fără influențe externe”, a spus Guorun Hafsteinsdottir, parlamentară islandeză și șefa Partidului Independenței, un partid de centru-dreapta care se opune aderării.
Pentru Hafsteinsdottir, aderarea la UE este o chestiune care ține de „identitate națională”.
„Independența este o chestiune emoțională pentru islandezi. Noi suntem independenți de doar 100 de ani din ultimii 1.200”, a spus ea.
Țara nordică urmează să voteze pe 29 august dacă să fie reluate negocierile de aderare cu Comisia Europeană. Votul anticipat începe de luni.
Totuși, referendumul nu va decide dacă Islanda se alătură UE, ci doar dacă se reiau negocierile de aderare. Pentru aderarea efectivă va fi nevoie de un al doilea referendum.
Sondajele arată că opiniile sunt aproape egal împărțite în privința reluării negocierilor, deși o majoritate mai clară continuă să se opună aderării propriu-zise.
„Suntem împărțiți aproape în mod egal între cei care spun da și cei care spun nu” în privința reluării discuțiilor, a declarat Hafsteinsdottir. „Referendumul va fi foarte strâns”, a continuat ea.
Votul îndeplinește o promisiune făcută de coaliția formată din trei partide a prim-ministrei Kristrun Frostadottir, instalată la putere la sfârșitul anului 2024.
Alianța, supranumită „guvernul valkiriilor” deoarece toate cele trei partide sunt conduse de femei, include o formațiune care susține aderarea la UE. Frostadottir a declarat că referendumul este menit să tranșeze „o dezbatere care planează de mult timp asupra națiunii islandeze”.
Extinderea UE redevine un subiect important pe agendă
Mai multe personalități europene importante s-au arătat favorabile perspectivei reluării negocierilor. Eurodeputata franceză Valerie Hayer, lidera grupului Renew Europe, a vizitat Islanda în iunie și a cerut UE să faciliteze procesul de aderare.
Comisara pentru extindere, Marta Kos, a salutat organizarea votului și a afirmat că Uniunea „va fi pregătită” dacă Islanda va alege să adere, în timp ce ministrul francez de externe, Jean-Noel Barrot, a declarat că Islanda nu are „nimic de pierdut” prin reluarea negocierilor.
Tonul favorabil vine într-un moment în care UE încearcă să relanseze extinderea ca proiect geopolitic, apropiind Ucraina, Republica Moldova și Balcanii de Vest și demonstrând, în același timp, că UE continuă să fie atractivă pentru noi membri, pe fondul relațiilor tensionate cu America lui Trumpși al competiției tot mai puternice cu China.
Situația Islandei diferă de cea a majorității actualelor țări candidate. Țara nord-atlantică, cu aproximativ 400.000 de locuitori, este deja puternic integrată în UE prin Spațiul Economic European și spațiul Schengen și desfășoară cea mai mare parte a schimburilor sale comerciale cu Uniunea.
Islanda a depus cererea de aderare în 2009, după cea mai gravă criză financiară din istoria sa, care a dus la prăbușirea băncilor țării. Negocierile au fost suspendate, însă, în 2013, după redresarea rapidă a economiei și în contextul unui conflict cu Comisia privind drepturile de pescuit.
„Mesajul meu pentru Bruxelles este că Islanda este un prieten apropiat și că ne dorim o cooperare puternică”, a declarat Hafsteinsdottir. „Dar prietenia nu presupune aderarea. UE ar trebui să respecte faptul că Islanda poate fi un partener european de încredere și din afara Uniunii”, a adăugat ea.
„Suveranitatea pe primul loc”
Partidul Independenței, condus de Hafsteinsdottir, deține 14 dintre cele 63 de mandate din parlamentul islandez. El promovează ideea că actuala relație a țării cu UE oferă deja avantajele unei cooperări strânse, fără obligațiile aferente statutului de membru.
„Locul nostru în lume este clar: suntem o democrație europeană”, a spus ea. „Întrebarea din acest referendum nu este dacă Islanda ar trebui să coopereze cu Europa, pentru că facem deja acest lucru în fiecare zi”.
Pentru adversarii aderării, principala preocupare este dacă Islanda și-ar păstra controlul asupra politicilor aflate în centrul economiei și identității sale naționale.
„Întrebarea este dacă Islanda ar trebui să transfere UE decizii esențiale privind pescuitul, agricultura și politica economică”, a declarat Hafsteinsdottir. „Iar eu cred că acest lucru nu este în interesul Islandei”.
Islanda în lumea lui Trump
Argumentul suveranității a căpătat o nouă dimensiune pe măsură ce preocupările de securitate cresc în regiunea arctică.
Amenințările lui Donald Trump de a prelua controlul asupra Groenlandei, pe care a numit-o în repetate rânduri „Islanda” într-un discurs susținut la începutul acestui an la Forumul Economic Mondial, au intensificat dezbaterea privind modul în care micile state arctice ar trebui să se protejeze în relațiile cu marile puteri.
Pentru susținătorii unor legături mai strânse cu UE, aceste tensiuni întăresc argumentul integrării mai ferme a Islandei în Europa. Hafsteinsdottir susține, însă, că ele demonstrează mai degrabă necesitatea unor alianțe solide, fără renunțarea la controlul asupra deciziilor naționale.
Islanda nu are o armată permanentă și se bazează pe NATO și pe partenerii săi pentru apărare. Hafsteinsdottir a invocat istoria țării drept dovadă că aceasta își poate apăra interesele fără să adere la UE.
„Am luptat într-un singur război, iar acela a fost Războiul Codului împotriva Regatului Unit”, a spus ea, referindu-se la confruntările din anii 1970 privind drepturile de pescuit, încheiate în favoarea Islandei.
„Suntem un stat mic, iar un stat mic are nevoie de alianțe puternice”, a adăugat Hafsteinsdottir. „Dar avem nevoie și de capacitatea de a lua decizii potrivite propriilor noastre împrejurări”.