Dintre cei peste două duzini de lideri străini invitați la parada militară masivă organizată de Xi Jinping la Beijing săptămâna trecută, nimeni nu a obținut un avantaj diplomatic mai mare decât Kim Jong Un. Liderul nord-coreean, de obicei retras, a captat atenția la nivel mondial printr-un debut diplomatic remarcabil: alături de Xi și Vladimir Putin, într-o demonstrație sfidătoare adresată Occidentului, arătând că beneficiază de sprijinul celor mai influenți doi lideri globali – și un rol central în noua ordine mondială alternativă, scrie CNN.
În culise, Kim a subliniat legătura cu Putin, care "nu va uita niciodată" sacrificiile trupelor nord-coreene care luptă pentru Rusia împotriva Ucrainei. Totodată, a avut primul summit cu Xi în șase ani, restabilind legături cu un fost patron, afectate de creșterea alianței dintre Phenian și Moscova.
Ca un punct culminant, Kim a fost invitat la ceai și banchet de către Xi la reședința din Zhongnanhai, sediul central al conducerii chineze – un privilegiu acordat doar lui și lui Putin dintre cei 26 de invitați.
Pentru un tânăr lider considerat altădată un partener minor de către Beijing și Moscova, acest tratament reprezintă o lovitură de propagandă răsunătoare.
Mai important poate decât spectacolul mediatizat este ceea ce a lipsit din declarațiile oficiale: pentru prima dată, summitul Xi‑Kim nu a menționat denuclearizarea Peninsulei Coreene – o abatere notabilă de la limbajul obișnuit din summit-urile din 2018–2019.
Analiștii consideră că omisiunea ar putea indica ceea ce Kim și-a dorit de mult: acceptarea tacită a Coreei de Nord ca putere nucleară de către China.
Aceasta ar reprezenta o cotitură semnificativă pentru Beijing, care susținuse ani de zile o peninsulă fără arme nucleare, în ciuda accelerării programelor ilegale nucleare și balistice sub conducerea lui Kim.
"Odată ce denuclearizarea a fost eliminată din raportul oficial al întâlnirii Xi-Kim, se confirmă o schimbare semnificativă în politica pe termen lung a Chinei. Fără entuziasm, dar în mod hotărât, cel mai puternic aliat al Coreei de Nord a renunțat la dorința unei peninsule fără arme nucleare", susține Tong Zhao, cercetător senior la Carnegie Endowment for International Peace.
Întărit de vizita sa la Beijing, Kim a asistat luni la testarea unui nou motor de rachetă de mare putere, despre care presa de stat a declarat că va propulsa cea mai nouă rachetă balistică intercontinentală a Phenianului, Hwasong-20.
"Coreea de Nord a primit o justificare pentru menținerea arsenalului său nuclear", spune Lim Eul-chul, profesor la Institutul de Studii din Orientul Îndepărtat al Universității Kyungnam din Seul, adăugând că ambii lideri s-au angajat să-și consolideze relațiile "indiferent de evoluțiile internaționale".
Yang Moo-jin, profesor la Universitatea de Studii Nord-Coreene din Seul, a subliniat că Kim a fost marele câștigător al paradei de Ziua Victoriei de la Beijing, amplificându-și poziția internațională.
"Restabilirea legăturilor cu China ar putea fi folosită în viitoarele negocieri cu SUA", a spus el.
Președintele SUA, Donald Trump, și-a exprimat disponibilitatea de a relua relațiile diplomatice cu Kim Jong-un, în pofida eșecurilor încercărilor precedente de denuclearizare.
Însă Trump se confruntă deja cu multiple provocări de politică externă: nedepășirea conflictului din Ucraina și atacul Israelului asupra oficialilor Hamas în Qatar, un aliat american, i-au diminuat credibilitatea globală.
Acceptarea tacită
Ca principal aliat și salvator economic al Coreei de Nord, China a fost mult timp un actor-cheie în eforturile globale de limitare a ambițiilor nucleare ale Phenianului, colaborând uneori și cu SUA. Beijingul a facilitat întoarcerea regimului Kim la negocieri și a susținut sancțiunile ONU.
Pe măsură ce rivalitatea SUA-China a crescut, China a redus cooperarea privind neproliferarea nucleară a Coreei de Nord – la fel ca și Rusia. În 2022, ambele state au respins o rezoluție susținută de SUA la ONU privind sancțiuni împotriva Phenianului.
Ultima reafirmare oficială a angajamentului Chinei pentru denuclearizare a avut loc la un summit trilateral cu Japonia și Coreea de Sud în 2024, când Phenianul a criticat declarația comună drept o "provocare politică gravă".
"De atunci, Beijingul a evitat să facă referiri oficiale la acest obiectiv", observă Zhao.
În paralel, consolidarea relațiilor militare între Rusia și Coreea de Nord, inclusiv un tratat de apărare reciprocă, a intensificat îngrijorările că, în schimbul sprijinului militar, Putin ar putea ajuta Phenianul să își perfecționeze tehnologia balistică și nucleară.
La nivel public, oficialii ruși și-au exprimat susținerea deschisă pentru programul nuclear nord-coreean. În septembrie, ministrul de Externe Lavrov a susținut că problema denuclearizării este "închisă", iar în iulie – că Rusia "respectă" ambițiile nucleare ale Coreei de Nord.
"Deși mai rezervat ca Moscova, China pare să își ajusteze poziția, iar acceptarea tacită a statutului nuclear al Phenianului poate facilita alianțe mai strânse între China şi Coreea de Nord, poate chiar şi o cooperare trilaterală cu Rusia", remarcă Zhao.
În ciuda apariției spectaculoase pe Poarta Păcii Cerești de la Beijing, Kim, Xi și Putin nu au programat un summit trilateral.
"Semnal tulburător"
Wu Qiang, analist independent din Beijing, afirmă că acceptarea statutului nuclear al Coreei de Nord ar fi parte din viziunea comună a lui Xi și Putin pentru o ordine mondială post-SUA. Beijingul pare dispus să susțină perturbarea ordinii actuale dacă aceasta servește interesele sale.
Acest scenariu contrastează cu situația din urmă cu un deceniu, când China și Rusia au susținut sancțiuni ONU împotriva Phenianului (2016–2017). În 2015, președintele Coreei de Sud, Park Geun-hye, și nu Kim, a fost alături de Xi și Putin la Tiananmen.
Unii experți indică faptul că lipsa unui apel public la denuclearizare nu reflectă neapărat schimbarea poziției Chinei în discuții private, având în vedere temerile persistente ale Beijingului despre un efect domino nuclear în Asia de Est.
China a văzut mereu în Phenian atât un tampon strategic față de SUA, cât și o sursă de instabilitate. Jocul nuclear al Coreei de Nord poate legitima expandarea militară americană regională și poate stimula reacții de emulare nucleară în Japonia și Coreea de Sud.
"Coreea de Sud este deja supusă unor cereri interne pentru crearea unui descurajator nuclear propriu, o posibilitate puțin probabilă sub actualul guvern, dar a cărei probabilitate a crescut", spune Zhao.
Beijingul pare să interpreteze avansarea programelor nucleare nord-coreene ca pe un simptom al scăderii angajamentului SUA pentru neproliferare, în special în contextul AUKUS (program SUA – Marea Britanie – Australia).
"Dacă competiția strategică continuă, ar putea încuraja și alte state să profite de rivalitatea dintre marile puteri pentru propriile planuri nucleare", a concis Zhao.