După aproape două săptămâni petrecute într-un buncăr secret din Iran, în timpul conflictului cu Israelul, ayatollahul Ali Khamenei ar putea profita de recenta încetare a focului pentru a ieși din ascunzătoare. Se crede că este izolat complet, de teamă să nu fie asasinat de Israel. Chiar și oficialii de rang înalt ai guvernului iranian par să nu fi ținut legătura cu el, scrie BBC.
În ciuda armistițiului fragil intermediat de președintele SUA, Donald Trump, și emirul Qatarului, liderul suprem ar face bine să rămână prudent. Deși președintele Trump ar fi cerut Israelului să nu-l elimine pe Khamenei, premierul israelian Benjamin Netanyahu nu a exclus această posibilitate.
Când – sau dacă – va ieși din ascunzătoare, liderul suprem va fi întâmpinat de un peisaj al morții și distrugerii. Va apărea, fără îndoială, la televiziunea de stat proclamând victoria în conflict. Va încerca să-și refacă imaginea. Dar se va confrunta cu o nouă realitate – poate chiar cu o nouă eră. Războiul a lăsat Iranul profund slăbit, iar pe el cu puteri slăbite.
În timpul conflictului, Israelul a reușit rapid să preia controlul asupra unei mari părți din spațiul aerian al Iranului și a lovit infrastructura militară a țării. Comandanți de rang înalt din Gardienii Revoluției și din armată au fost eliminați rapid.
Deși nu se cunoaște încă amploarea pagubelor, bombardamentele repetate asupra bazelor și instalațiilor militare sugerează o degradare semnificativă a capacității de apărare a Iranului – o militarizare care a consumat, ani la rând, resurse uriașe ale națiunii. Facilitățile nucleare cunoscute ale Iranului – cele care au atras aproape două decenii de sancțiuni din partea SUA și a comunității internaționale, cu un cost estimat de sute de miliarde de dolari – au fost și ele afectate de raidurile aeriene. Deși amploarea pagubelor este greu de evaluat, mulți iranieni se întreabă acum: la ce a folosit tot acest efort?
Numeroși iranieni îl consideră pe ayatollahul Khamenei, aflat la putere din 1989, drept principalul responsabil pentru direcția pe care a luat-o Iranul – o confruntare ideologică cu Israelul și SUA care a adus țării ruină și suferință. Ei îl acuză că a urmărit obsesiv distrugerea Israelului – un obiectiv ideologic pe care mulți iranieni nu îl împărtășesc. Îl consideră vinovat pentru ceea ce percep ca o iluzie periculoasă – credința că statutul de putere nucleară i-ar asigura regimului invincibilitatea. Sancțiunile au ruinat economia, transformând un fost mare exportator de petrol într-o umbră sărăcită a ceea ce era odinioară.
„Este greu de estimat cât va mai rezista regimul iranian sub o asemenea presiune, dar pare începutul sfârșitului”, spune profesoara Lina Khatib, cercetătoare invitată la Universitatea Harvard. „Ali Khamenei este, cel mai probabil, ultimul «lider suprem» în sensul deplin al cuvântului.”
Au apărut nemulțumire la vârful regimului. La apogeul războiului, o agenție semi-oficială iraniană a relatat că unii foști oficiali de rang înalt i-au îndemnat pe clericii religioși retrași din orașul sfânt Qom, care nu sunt subordonați ayatollahului, să intervină și să provoace o schimbare de conducere.
„Va exista o reglare de conturi”, susține profesorul Ali Ansari, director fondator al Institutului de Studii Iraniene de la Universitatea St. Andrews.
„Este clar că există mari neînțelegeri în conducerea țării și o nemulțumire uriașă în rândul populației.”
„Furia și frustrarea vor prinde rădăcini”
În ultimele două săptămâni, mulți iranieni s-au confruntat cu sentimente contradictorii: dorința de a-și apăra țara versus ura profundă față de regim. S-au mobilizat pentru națiune, nu pentru regim – au avut grijă unii de alții. Au fost relatate numeroase exemple de solidaritate.
Oameni din sate și localități mici și-au deschis casele pentru cei fugiți din orașele bombardate. Comercianții au redus prețurile la produsele de bază, vecinii au bătut la uși să întrebe dacă pot ajuta cu ceva.
Totuși, mulți iranieni sunt conștienți că Israelul ar putea urmări o schimbare de regim în Iran. Iar o astfel de schimbare este și dorința multor cetățeni. Cu toate acestea, mulți ar refuza o schimbare impusă din exterior.
În aproape patru decenii de conducere, ayatollahul Khamenei a decimat orice formă de opoziție. Liderii opoziției politice sunt fie în închisoare, fie în exil. În străinătate, opoziția nu a reușit să se coaguleze sau să ofere o alternativă credibilă care să poată prelua conducerea în interiorul țării.
Iar în timpul războiului, când părea posibilă prăbușirea regimului dacă ostilitățile ar fi continuat, mulți se temeau că ziua de după nu ar aduce o opoziție organizată la putere, ci haos și anarhie.
„Este puțin probabil ca regimul iranian să fie răsturnat de opoziția internă. Regimul încă este puternic în țară și va intensifica represiunea pentru a zdrobi orice disidență”, avertizează prof. Khatib.
Iranienii se tem acum de o represiune crescută
Cel puțin șase persoane au fost executate în ultimele două săptămâni, fiind acuzate că au spionat pentru Israel. Autoritățile spun că au arestat aproximativ 700 de persoane sub aceeași acuzație.
O femeie iraniană a declarat pentru BBC Persian că se teme mai mult de furia regimului rănit și umilit decât de moartea și distrugerile provocate de război.
„Dacă regimul nu mai poate asigura bunurile și serviciile de bază, furia și frustrarea vor crește”, spune prof. Ansari. „Văd o degradare în etape. Nu cred că se va întâmpla un val de revoltă populară imediat după bombardamente.”
Puțini în Iran cred că armistițiul de luni va dura – și mulți sunt convinși că Israelul nu și-a încheiat acțiunea, acum că deține controlul total al spațiului aerian iranian.
Unul dintre puținele lucruri care par să fi scăpat de distrugere sunt depozitele cu rachete balistice ale Iranului – greu de localizat de către Israel, fiind amplasate în tuneluri subterane, sub munți, în întreaga țară.
Șeful Statului Major al Forțelor de Apărare ale Israelului, Eyal Zamir, a declarat că Israelul a lansat primul atac știind că „Iranul deține aproximativ 2.500 de rachete sol-sol”. Cele care au fost lansate asupra Israelului au provocat distrugeri și pierderi de vieți omenești.
Israelul este îngrijorat în continuare de cele aproximativ 1.500 de rachete rămase în posesia Iranului. Există, de asemenea, preocupări serioase la Tel Aviv, Washington și în alte capitale occidentale și regionale că Iranul ar putea încerca în continuare să construiască o bombă nucleară – deși continuă să nege acest obiectiv.
Chiar dacă facilitățile nucleare ale Iranului au fost aproape sigur afectate și posibil inutilizabile după bombardamentele Israelului și ale SUA, Teheranul a declarat că a mutat stocul de uraniu îmbogățit într-un loc sigur și secret.
Acest stoc, îmbogățit la 60%, dacă ar fi dus la 90% – un pas tehnic relativ ușor – ar fi suficient pentru aproximativ nouă bombe, potrivit experților. Chiar înainte de izbucnirea războiului, Iranul anunțase că a construit o nouă instalație secretă de îmbogățire, pregătită să devină funcțională.
Parlamentul iranian a votat reducerea drastică a cooperării cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). Măsura necesită aprobare finală, dar dacă este adoptată, Iranul ar putea fi la un pas de ieșirea din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP) – o mișcare susținută de hardlinerii fideli ayatollahului Khamenei, care doresc un Iran înarmat nuclear.
Ayatollahul Khamenei ar putea fi încrezător că regimul său a supraviețuit, cel puțin pentru moment. Dar, la 86 de ani și bolnav, știe și că zilele sale sunt numărate. Probabil va încerca să asigure continuitatea regimului printr-o tranziție către un alt cleric de rang înalt sau chiar către un consiliu de conducere.
Oricum ar fi, comandanții de vârf ai Gardienilor Revoluției, loiali liderului suprem, ar putea căuta să păstreze puterea din umbră.