O poveste bursieră în trei acte. Cei mai mari „perdanți” ai războiului din Iran sunt acum piețele cu cele mai bune cifre în 2026
Publicat acum 2 ore si 55 minute
Washingtonul analizează un proiect prin care Siria ar putea deveni un coridor energetic important, care să lege conductele din Orientul Mijlociu de Turcia și Europa, scrie Euronews.
Pe fondul schimbărilor geopolitice produse după închiderea Strâmtorii Ormuz, un document atribuit lui Tom Barrack, emisarul SUA pentru Siria, prezintă o propunere ambițioasă: Siria ar urma să fie transformată într-un nod de tranzit pentru energie. Ideea principală este refacerea și extinderea unei rețele mari de conducte, unele deja existente, altele doar propuse. Acestea ar urma să lege câmpurile energetice din Golf și Irak de porturile de la Marea Mediterană și, mai departe, de piețele europene.
La Forumul diplomatic de la Antalya, din Turcia, președintele Siriei, Ahmed al-Sharaa, fost comandant rebel, a spus că țara sa vrea să profite de poziția strategică pe care o are și să devină o rută alternativă pentru transportul energiei și al mărfurilor.
Liderul sirian a afirmat că Siria vrea să fie un coridor sigur între Est și Vest, cu acces la Marea Mediterană. Țara ar putea lega Golful de Turcia, inclusiv prin Iordania. Un document obținut de site-ul Al-Majalla, parte a grupului SRMG, arată că expresia „pod terestru”, folosită de Barrack, se referă mai ales la coridoare subterane de conducte. Acestea ar fi o alternativă la rutele maritime considerate vulnerabile.
Printre proiectele luate în calcul se află reluarea conductei petroliere Kirkuk–Baniyas, care ar lega Irakul de Marea Mediterană prin Siria. Costul estimat este de 4,5 miliarde de dolari, adică aproximativ 3,8 miliarde de euro. Un alt proiect important este conducta de gaze Qatar–Turcia, care ar transporta gaze din zăcământul North Field, din Qatar, prin Iordania și Siria, către Turcia și apoi spre Europa.
Documentul prevede și extinderea infrastructurii deja existente. Este vorba, printre altele, despre conducta de gaze Azerbaidjan–Kilis–Aleppo, intrată în funcțiune în august 2025, dar și despre planuri de prelungire a conductei arabe de gaze din Egipt, prin Siria, până în Turcia.
În paralel, autoritățile vor să repare peste 1.000 de kilometri de infrastructură internă în nord-estul Siriei și să construiască noi rute de export.
Documentul susține că riscurile tot mai mari pentru rutele maritime, în special pentru Strâmtoarea Ormuz, cresc interesul pentru variantele terestre. Barrack este citat spunând că, atunci când rutele maritime sunt „transformate în arme”, lanțurile de aprovizionare pe uscat devin o necesitate strategică, „indiferent de costuri, care pot depăși calculele economiei de piață”.
Ideea de a transforma Siria într-o rută de tranzit energetic nu e nouă
Sarkis Kassarjian, jurnalist specializat în Turcia și Orientul Mijlociu, este sceptic. El spune că propunerea nu aduce ceva nou, ci reia idei discutate de mai mulți ani. El a declarat pentru Euronews că ideea de a transforma Siria într-o rută de tranzit energetic există încă de la începutul anilor 2000.
Kassarjian susține că Siria nu are infrastructura, stabilitatea și avantajele geografice ale altor rute posibile, precum porturile saudite de la Marea Roșie, porturile israeliene de la Marea Mediterană sau coridoarele energetice ale Turciei.
„Aceste țări au infrastructura, porturile și facilitățile care le fac mai potrivite pentru astfel de proiecte decât Damascul”, a spus el.
Jurnalistul a pus sub semnul întrebării și capacitatea Siriei de a asigura securitatea și administrarea unei asemenea rețele de conducte, într-o regiune încă marcată de instabilitate. El a adăugat că există proiecte mai realiste în alte zone, inclusiv conducta Kirkuk–Ceyhan, dintre Irak și Turcia, susținută de parteneri regionali.
Kassarjian avertizează că realizarea unei noi rețele de conducte ar fi extrem de dificilă. Conductele trebuie construite, întreținute, reparate și păzite, iar toate aceste lucruri sunt complicate într-o regiune precum Orientul Mijlociu.
El spune că un astfel de proiect ar avea nevoie de stabilitate pe termen lung, instituții funcționale și garanții serioase de securitate. Toate acestea sunt încă incerte în Siria.
Kassarjian atrage atenția și asupra ritmului lent al reconstrucției țării. În opinia sa, redresarea economică depinde de stabilitate politică și de reforme reale. El consideră că principala problemă rămâne situația internă din Siria. Reconstrucția și dezvoltarea depind de stabilitatea puterii, de securitatea internă, de reforma justiției și de transparență în administrarea instituțiilor, a explicat el.
„La mai bine de un an și jumătate de la formarea guvernului, nu am văzut niciun progres în ceea ce privește reconstrucția Siriei”, a spus Kassarjian.
El crede că economia siriană se bazează în continuare, în mare parte, pe sprijinul financiar direct al statelor care susțin autoritatea de la Damasc. Acest sprijin este însă „foarte limitat”, chiar dacă nu a scăzut după recentul război.
Posibil din punct de vedere tehnic, dar greu de realizat
Inginerul sirian Ghassan al-Rai, expert în sectorul petrolier, are o evaluare mai prudentă. El spune că proiectul poate fi realizat tehnic, dar depinde de trei condiții esențiale: finanțare, securitate și acorduri politice.
Potrivit lui al-Rai, o mare parte din infrastructura de bază a conductelor din Siria încă există. Este vorba despre foste stații de pompare și despre segmente ale rutelor de export folosite înainte de 2011. El a explicat că aceste conducte sunt, de regulă, îngropate în subteran și pot fi reparate sau extinse cu soluții inginerești cunoscute.
Al-Rai spune că, dacă va fi nevoie, capacitatea de transport ar putea crește prin instalarea mai multor conducte și a unor stații suplimentare de pompare.
În privința cantității de petrol transportate, el explică faptul că o singură conductă poate duce aproximativ un milion de barili pe zi. Prin comparație, centrele petroliere din Golf exportă în jur de 20 de milioane de barili pe zi.
Totuși, al-Rai recunoaște că există obstacole serioase. Unul dintre ele este lipsa specialiștilor, după ani de conflict. Mulți ingineri au plecat din Siria.
„Astăzi, în Siria, ne lipsește expertiza. Cei mai mulți dintre tinerii profesioniști, aș spune 80% dintre cei care lucrau cu noi, sunt acum în Abu Dhabi și Arabia Saudită. Au plecat cu toții. În Siria nu a mai fost de lucru timp de 10 sau 12 ani”, a spus el.
El consideră că, dacă ar exista bani suficienți, experții ar putea fi aduși din străinătate sau ar putea reveni sirienii plecați din țară. „Tehnic, este posibil. Întrebarea este dacă există finanțarea, securitatea și acordurile politice necesare”, a spus al-Rai.