O recunoaștere de către America lui Trump a furtului rusesc al Crimeei, ca parte a unui tratat de pace între Rusia și Ucraina, așa cum a fost sugerat cu mai multe ocazii de oficiali de la Casa Albă și de către Donald Trump însuși, ar putea duce la eșecul investigațiilor asupra crimelor de război comise de statul agresor, va slăbi domnia legii și va crea un precedent periculos pentru alte puteri agresive, scrie Politico.
În aprilie, administrația Trump a propus ideea recunoașterii Crimeei ca fiind rusească oficial, aceasta fiind una dintre condițiile premergătoare ale unui tratat de pace prin care războiul din Ucraina să se încheie.
„Este un precedent periculos dacă astfel de lucruri sunt incluse pe agenda negocierilor de pace. Așa ceva nu ar trebui să fie nici măcar pe masă”, a avertizat Irina Marciuk, profesoară asociată de legislație penală internațională la Universitatea din Copenhaga.
Miza este principiul care a guvernat relațiile internaționale încă de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial – că granițele nu mai pot fi schimbate prin forță.
Acest mesaj că puterea armată reprezintă totul în relațiile internaționale ar schimba nu doar dinamica din Europa ci și pe cea a unor conflicte precum cel dintre China și Taiwan.
China s-ar putea vedea încurajată să meargă mai departe cu planurile agresive împotriva Taiwanului, în timp ce Trump însuși ar putea să devină agresiv militar față de țările pe care le-a amenințat cu anexarea în ultimele luni – Groenlanda, Canada și Panama.
„Aceste lucruri schimbă felul în care ne gândim la reguli. Va deveni asta un precedent? Devine greu să mai critici o putere medie pentru că încearcă să facă același lucru în sfera sa pentru că ei pot să zică «uite ce s-a întâmplat acolo, de ce să nu fac și eu același lucru?»”.
Efortul juridic al Kremlinului
Rusia a încercat să legalizeze anexarea Crimeei de multă vreme și a devenit mai iritată cu fiecare eșec. Când Curtea Penală Internațională a clasificat acțiunile Rusiei în Crimeea drept o ocupație, regimul de la Kremlin s-a retras din organizația internațională, în 2016.
Rusia insistă că recunoașterea anexării Crimeei, pe care a transformat-o într-o uriașă bază militară din 2014 și până acum, este esențială pentru rezolvarea așa-ziselor „cauze profunde” ale războiului pe care l-a pornit împotriva Ucrainei în februarie 2022.
La negocierile eșuate de pace din 2022, imediat după declanșarea invaziei, regimul de la Kremlin a cerut imperativ ca Ucraina să recunoască acest rapt teritorial.
Între timp, Ucraina luptă cu agresiunea rușilor la curțile internaționale din 2014 și a câștigat mai multe procese, verdictele stabilind că Crimeea, la fel ca regiunile ocupate de ruși în sudul și estul țării sunt ocupate ilegal și temporar.
De asemenea, un verdict al CEDO din 2021 stabilește că Rusia se face vinovată de încălcări ale drepturilor omului în Crimeea – tortură, detenție ilegală și răpiri. Acest verdict a stabilit un precedent cheie prin recunoașterea că Rusia a preluat controlul de facto al peninsulei prin forță pe 27 februarie 2014, și nu prin acel simulacru de referendum organizat în luna martie a aceluiași an, așa cum susține regimul Putin.
Același precedent legal – că Rusia a ocupat ilegal teritoriul ucrainean – esdte cheie și pentru alte procese, inclusiv pentru cel în care Rusia e acuzată de deportarea ilegală a cetățenilor ucraineni din teritoriile ocupate.
Dacă Crimeea este recunoscută ca aparținând legal Rusiei, aceste eforturi pentru dreptate și justiție ar fi subminate.
„Dacă Rusia ar fi suverană în acest teritoriu, Curtea nu ar mai putea să discute aceste încălcări ale legii. Aceste încălcări reprezintă și markeri juridici, care ne spun nouă prin instituții judiciare că acest teritoriu nu aparține Rusiei”, spune Daria Sviridova, avocată din Kiev, originară din Crimeea și care s-a ocupat la nivel extins de cazuri legate de ocuparea teritoriului.
În practică, acest lucru ar însemna că politicile rusești de forțare a ucrainenilor să accepte pașapoarte rusești sau deportarea cetățenilor ucraineni în închisori la mii de kilometri depărtare de Rusia nu ar mai fi contestabile juridic, spune Sviridova.
În acest caz, Rusia ar fi văzută ca exercitându-și propria suveranitate, care include capacitatea de a face schimbări constituționale și de a-și impune cetățenia, atâta vreme cât aceste măsuri respecte drepturile fundamentale ale omului, adaugă Mario Pasquale Amoroso, asistent juridic la Comisia ONU pentru Legislație Internațională.
Eforturile juridice ale Ucrainei nu au urmărit doar să tragă Rusia la răspundere, ci și să expună propaganda Kremlinului, inclusiv susținerile că Crimeea s-a alăturat Rusiei printr-un act de autodeterminare, sau că Rusia doar îi protejează pe vorbitorii de limbă rusă.
În timpul audierilor de la CEDO dinainte de 2022, Rusia s-a bazat în mod repetat pe aceste narațiuni, spune Marharita Sokorenko, reprezentantă a Ucrainei la CEDO.
„Litigiul nostru are ca scop stabilirea faptelor reale. Lupta este nu doar pentru dreptate, ci și pentru adevăr”, a adăugat ea.
Rusia a cucerit Crimeea pentru prima oară în 1783, în timpul împărătesei Ecaterina a II-a. În 1956, ca parte a unei reorganizări interne a statului sovietic (de jure federal), dictatorul sovietic de atunci, Nikia Hrușciov, a mutat Crimeea de la RSFS Rusă la RSS Ucraineană. Această decizie a fost denunțată de Vladimir Putin cinci decenii mai târziu.
Crimeea, la fel ca restul Ucrainei, a votat în favoarea independenței față de URSS și de Rusia ca stat succesor al acesteia în referendumul din 1991. Până la ocupația din 2014, Crimeea a avut statut de republică autonomă în interiorul Ucrainei.
Dacă Rusia obține recunoaștere juridică a raptului Crimeei, mai ales dacă acest lucru se întâmplă retroactiv față de 2014, „ar însemna că toate actele oficiale care s-au întâmplat de atunci în Crimeea sunt atribuibile Rusiei ca suverană asupra teritoriului și că nu ar mai avea nimic de a face cu Ucraina. Actele regimului rus ar fi legitimizate acolo”, spune Jan Wouters, profesor de relații internaționale la KU Leuven din Belgia.
Poziția Ucrainei slăbește, în contextul creat de Trump
În condițiile unor presiuni uriașe făcute de America lui Trump pentru negocieri de pace, Ucraina a exclus public și în forță concesii legate de statutul Crimeei.
„Nu există nimic de discutat în acest caz. Asta ar fi împotriva constituției noastre (n. red. – recunoașterea juridică a anexării Crimeei)”, a spus Volodimir Zelenski ca răspuns la remarcile lui Donald Trump.
„Aceasta este linia noastră roșie – nu va exista recunoaștere”, spune și Anton Korinevici, ambasadorul general al Ucrainei și președintele unei organizații speciale pentru stabilirea unui Tribunal Special pentru Infracțiuni de Agresiune.
Această poziție intransigentă legată de Crimeea se lovește de eforturile juridice tot mai mari pentru tragerea la răspundere a Rusiei. Țările europene, la începutul acestei luni, au anunțat crearea unui nou tribunal special care să dea Ucrainei o cale de a contesta acțiunile Rusiei în Crimeea, pe baza legislației internaționale.
Programate să înceapă la începutul anului viitorul, lucrările tribunalului se vor concentra pe judecarea infracțiunilor de agresiune – o problemă cheie cu care se confruntă este cea temporală – Se va ocupa doar de ce s-a întâmplat după invazia la scară largă începută în februarie 2022, sau va include și acțiunile Rusiei începând din 2014, de la ocuparea și anexarea Crimeei.
Korinevici dă de înțeles că e vorba de a doua variantă – „Pentru Ucraina a fost mereu foarte evident și poziția noastră este că agresiunea a început din 2014. Este foarte important ca tribunalul să poată să se ocupe de evenimente care s-au întâmplat înainte de 2022”.
Tribunalul urmează să fie găzduit de Consiliul Europei, însă într-un semn al schimbării de atitudine a sa sub Trump, Statele Unite și-au retras sprijinul, reducându-și implicarea în eforturile internaționale și chiar trecând de partea rușilor la două rezoluții recente de la ONU.
Această schimbare în poziția Statelor Unite reprezintă un factor foarte important – pe scena globală a legislației internaționale, deciziile unei puteri majore precum SUA de a pune la îndoială responsabilitatea agresorului pentru război sau de a propune recunoașterea unui rapt teritorial ar putea să aibă efecte și consecințe serioase, politice și economice, prin subminarea consensului internațional fragil.
„Din punctul de vedere al legii, Crimeea rămâne un teritoriu ocupat, dar perspectiva politică a unui actor cheie care a susținut integritatea teritorială a Ucrainei s-a schimbat, perspectiva economică s-a schimbat și, desigur, asta va pune presiune pe consensul unui număr mare de țări. Asta, de exemplu, va afecta rezoluțiile organizațiilor internaționale, precum ONU”, spune Sviridova.
Pe termen scurt, companiile afectate de sancțiuni europene ar putea să încerce să revină pentru a face afaceri în Crimeea, pe termen lung situația subminează legislația internațională.
„Este evident că asta va deveni un precedent și o tentație pentru alte țări să ridice pretenții teritoriale prin folosirea forței”, mai adaugă ea.
Primii care vor suferi din cauza acestor schimbări, avertizează prizonierul politic crimean, Nariman Jelial, sunt cei aflați sub ocupație. Jelial, acum ambasador ucrainean în Turcia, a fost arestat în Crimeea în 2021 după a participat la Platforma Crimeea din Kiev, un efort diplomatic major al Ucrainei pentru consolidarea consensului internațional cu privire la statutul teritoriului și la ideea că Crimeea este teritoriu ucrainean.
Eliberat de ruși anul trecut într-un schimb de prizonieri, el este consternat de faptul că această cauză pentru care a ajuns în captivitate este acum subminată.
„Este o insultă uriașă pentru cei din Crimeea. A lăsa teritoriu și cetățeni ucraineni sub ocupație înseamnă o continuare a reprimării. Dacă Trump face ce a sugerat că va face, asta e groaznic nu doar din punctul de vedere al politicii globale, este groaznic și pentru indivizi concreți”.
Jeliai consieră că orice astfel de compromis în numele opririi războiului va fi în zadar oricum. „Chiar dacă SUA recunoaște Crimeea ca fiind rusească, asta nu-l va opri pe Putin, pentru că obiectivul său nu este Crimeea, obiectivul său este mult mai mare”, a concluzionat el.