Piața globală a petrolului intră într-o „zonă periculoasă”, iar întrebarea dacă lumea se îndreaptă spre o penurie reală este tot mai des pusă, în contextul războiului care provoacă perturbări majore în Orientul Mijlociu.
O analiză realizată de Goldman Sachs încearcă să ofere un răspuns, urmărind trei indicatori-cheie: nivelul ofertei, evoluția prețurilor și semnalele venite din economia reală, scrie naftemporiki.gr.
Prăbușirea importurilor, primul semnal de alarmă
În Asia, situația este deja îngrijorătoare. Până la sfârșitul lunii martie, importurile de petrol s-au redus cu aproximativ 9 milioane de barili pe zi, reflectând șocul de ofertă apărut în special după tulburările din Golful Persic.
Întârzierile din transportul maritim, cauzate de prelungirea rutelor, au făcut ca efectele reale ale deficitului să fie resimțite mai târziu, amplificând astfel presiunea asupra piețelor.
Prețuri explozive, salturi de până la 150%
Al doilea indiciu vine din evoluția prețurilor. Produsele rafinate, precum motorina, au înregistrat creșteri de până la 150%, nu doar din cauza penuriei, ci și pe fondul competiției dintre statele mai bogate pentru asigurarea aprovizionării.
Lupta pentru combustibili, de la motorină până la carburantul pentru avioane, accentuează dezechilibrele și alimentează un cerc vicios al scumpirilor și al disponibilității tot mai limitate.
Economia reală începe să resimtă șocul
Al treilea și cel mai îngrijorător semnal vine din viața de zi cu zi a economiilor. Filipine au declarat stare de urgență în domeniul combustibililor, Coreea de Sud restricționează utilizarea vehiculelor publice, iar în Australia unele benzinării au rămas fără carburanți. Toate acestea arată că această criză nu mai este doar una teoretică sau bursieră, ci s-a extins deja în economia reală.
În Europa, criza energetică declanșată de războiul din Orientul Mijlociu a activat deja scenarii de urgență, Comisia Europeană și statele membre pregătindu-se inclusiv pentru cele mai dure măsuri.
Pe masă, cel puțin ca ultimă soluție, se află și raționalizarea combustibilului, în cazul în care ar fi declarată o „Alertă a Uniunii” din cauza stocurilor insuficiente. Într-un asemenea scenariu, prioritate ar urma să aibă serviciile esențiale, precum spitalele, transportul alimentelor și transportul public, în timp ce consumul destinat populației și companiilor ar fi redus drastic. În paralel, guvernele reactivează planuri de economisire care includ restricții de călătorie, plafoane de consum și, într-o fază extremă, reduceri obligatorii ale consumului energetic în industrie, pentru a proteja necesarul gospodăriilor.
La nivelul Uniunii Europene sunt analizate și noi eliberări din rezervele strategice de petrol, precum și intervenții de piață, inclusiv taxarea profiturilor excesive ale companiilor energetice pentru a susține consumatorii. Mesajul transmis de la Bruxelles este limpede: Europa nu se află încă în cel mai grav punct al crizei, dar se pregătește ca și cum acel moment ar putea veni oricând, mobilizând toate instrumentele disponibile pentru un șoc care riscă să fie de durată.
Cea mai sumbră evaluare: „cea mai gravă criză petrolieră din istorie”
Goldman Sachs ridică acum semnificativ tonul avertismentelor și susține că lumea s-ar putea confrunta cu „cea mai gravă criză petrolieră din istorie”, pe fondul opririi aproape totale a exporturilor de hidrocarburi din statele Golfului.
Această evaluare marchează o escaladare clară față de analizele anterioare. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Agenția Internațională pentru Energie descria situația drept „cea mai mare întrerupere a aprovizionării cu energie din istorie”. Acum, însă, perspectiva se schimbă: nu mai este vorba doar despre o perturbare severă, ci despre riscul unei crize în toată regula.
O penurie care se propagă cu întârziere
Goldman Sachs avertizează că o penurie globală de petrol este tot mai aproape, pe măsură ce stocurile se reduc, iar fluxurile din Golful Persic au coborât la niveluri minime.
În paralel, analiștii JPMorgan Chase descriu situația drept o „bombă cu ceas”, estimând că deficitul natural de petrol va începe să se manifeste în etape încă din aprilie, mai întâi în Asia, apoi în Europa și Statele Unite, pe măsură ce sosirile petrolierelor încetinesc.
Rezerve mici, dezechilibre mari
Datele arată cât de înguste au devenit marjele de siguranță. Marile economii ale lumii dețin, în medie, rezerve de țiței suficiente pentru aproximativ 40 de zile, însă diferențele dintre state sunt considerabile.
Regatul Unit este prezentat drept „deosebit de expus”, cu stocuri care ar acoperi doar 14 zile, în timp ce India dispune de aproximativ 20 de zile. În cazul produselor rafinate, media este de 37 de zile, Japonia aflându-se într-o poziție mai confortabilă, iar India figurând din nou printre cele mai vulnerabile state.
Dincolo de energie, pericol și pentru alimente
Impactul crizei nu se limitează la sectorul energetic. Potrivit rapoartelor citate de The Guardian, deficitul de îngrășăminte riscă să reducă producția agricolă în toamnă, amplificând pericolul unei crize alimentare care ar putea afecta milioane de oameni.
Concluzia analiștilor este clară: această criză nu și-a atins încă punctul culminant, iar ce e mai rău ar putea urma.