Ina Stoica

Dacă în perioada comunistă nu puteam vorbi de stânga și dreapta, odată cu Revoluția din 1989 și cu primele alegeri liberali, ce au însemnat debutul republicanismului în România, aceste noțiuni reapar.În tânăra democrație care se instala în România am avut în stânga FSN (Frontul Salvării Naționale) care s-a divizat în două tabere: una condusă de Ion Iliescu, actualul PSD de astăzi, și tabăra lui Petre Roman (vechiul PD, PDL, actual partid absorbit în PNL) și partidele istorice (PNL și PNȚ) și cele nou înființate, care au rezistat puțin pe scena politică încât să devină relevante.

Ne naștem și murim singuri, un adevăr al vieții, validat și de știință, artă și literatură. În drumul nostru, cu toate acestea, se croiesc mai multe cercuri concentrice ( familia ca nucleu, prieteni, cunoștințe, vecini) . Aceste cercuri nu mai gravitează în jurul nucleului numit om. Mulți oameni ajung să-și petreacă a doua parte a vieții într-o singurătate apăsătoare. De la cazuri celebre ale unor personalități precum Ștefan Mihăilescu-Brăila, Gigă Petrescu și mai nou Stela Popescu, Cristina Țopescu au plecat dintre noi și ca urmare a acestei singurătăți care conduce către agonie și grăbește sfârșitul.

Dorin Florea, medic de profesie și primar al municipiului Târgu Mureș din 2000, cu un parcurs politic bogat în spate, de la țărănist (PNȚCD) la pedelist (PDL) și în cele din urmă liderul ALDE din Mureș, cercetat în trei dosare penale, a picat asemeni pisicii mereu in picioare.

Ciprian Necula, sociolog și activist rom al platformei Aresel, a avut o primă reacție, după ce primarul din Târgu Mureș, Dorin Florea, propune introducerea unui set de criterii care trebuie îndeplinite de către orice cuplu care vrea să aibă copii: loc de muncă, locuinţe stabile şi bani necesari pentru creșterea și educația copiilor.

Timp de 75 de ani, Morris Sana a trăit cu convingerea că vărul și cel mai bun prieten al său, Simon Mairowitz era mort. Sana, în vârstă de 87 de ani și Mairowitz, în vârstă de 85 de ani, au plâns de bucurie când s-au reunit în Israel, în octombrie 2019.

De la Scornicești la Soveja sau la Cluj, cuvântul Tovarașului despre marile realizări nu lipsea nici în trecerea dintre ani, când tinerii români dădeau carne la schimb pentru un loc la o cabană.

În 1990, la doar un an după ce Româna își recăpătase libertatea, Norihiro Haruta, un fotograf japonez, ajungea în Bucureștiul proaspăt scăpat de sub dictatura ceaușistă.

Bancnotele erau din hârtie, iar calitatea acesteia îi făcea să pară uzați. Cea mai mică valoare avea 10 lei, iar cea mai mare, 100 de lei. Monedele erau din metal, fier şi aluminiu, iar cele mai folosite erau cele de 25 de bani, 1 leu, 3 lei şi 5 lei.

Istoricul Simona Preda explică cum funcționa presa pentru copii în perioada comunismului, cât de eficientă era această propagandă al cărei scop era îndoctrinarea de la la o vârstră fragedă. Indiferent că erai pionier sau șoim, „omul nou”, era construit şi clădit încă de pe băncile grădiniţei.

Timp de aproape patru decenii presa românească s-a aflat sub regimul comunist. Ziarele înseamnau informațiile ”ce trebuie să știe poporul”. Limbajul de lemn, formarea omului nou, discursurile și imaginile din fruntea ziarelor cu tovărășul Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu au traversat generații întregi. Odată cu Revoluția Română oamenii au început să respire aerul a ceea ce jurnaliștii au numit libertatea presei.