România continuă să se confrunte cu un deficit de forță de muncă persistent și mai accentuat decât media Uniunii Europene, problemă vizibilă atât la ocupațiile cu competențe elementare, cât și în domenii precum IT&C, științe, inginerie și sănătate, arată Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație al BNR, într-o postare pe LinkedIn.
„Se vorbeşte mult în ultima perioadă despre imigraţie. De departe cea mai interesantă analiză pe această temă o găsiţi în cel mai recent Raport asupra Inflaţiei al BNR, într-o casetă dedicată pieţei muncii. Concluzia principală este că România are un deficit de forţă de muncă (adică o ofertă insuficientă sau nepotrivită faţă de nevoile/cerinţele posturilor) persistent şi mai sever decât media UE. Fenomenul se vede în sondaje şi în indicatorii de tensionare ai pieţei muncii: 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă”, a subliniat Popa, citat de Agerpres.
Oficialul explică faptul că „acest deficit loveşte atât la bază, cât şi la vârf”, cele mai mari lipsuri fiind înregistrate la muncile necalificate, dar și în domenii cheie cu valoare adăugată ridicată.
Piața muncii: paradox între deficit și rezerve
Cristian Popa atrage atenția că România se află într-o situație paradoxală: „Paradoxal, piaţa muncii este, în acelaşi timp, relativ tensionată (cu deficit de forţă de muncă), dar şi dispune de rezerve importante. Asta pentru că avem una dintre cele mai mici rate de participare a forţei de muncă din UE (deci oameni care ar putea, dar, cel puţin formal, nu muncesc, mai ales în rândul tinerilor, al femeilor şi al minorităţii rome) şi una dintre cele mai mari rate ale tinerilor care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nici nu participă la activităţi de formare profesională”.
Pe lângă participarea redusă, un alt factor care limitează forța de muncă este demografia. „Demografia nu ne este favorabilă: ponderea persoanelor vârstnice a urcat la 20% în 2024 (faţă de 16% în 2013), vârsta mediană este aproape 44 de ani (era 40,5 ani în 2013), iar populaţia totală e proiectată să scadă cu aproape 10% până în 2035. Surprinzător, nu întinerim. Iar îmbătrânirea populaţiei influenţează în mod direct oferta de forţă de muncă disponibilă pe termen mediu şi lung”, a mai spus Popa.
Migrația: România trece pe plus după două decenii
În ceea ce privește migrația, oficialul BNR subliniază că, după mai bine de 20 de ani de migrație net negativă, România a înregistrat o schimbare în 2022–2023.
„Asta nu înseamnă că toţi românii s-au întors acasă sau că au încetat să mai plece, dar fenomenul s-a temperat, au început să mai şi revină acasă. În medie, au emigrat (plecat) peste 200.000 de persoane anual în ultimii 10 ani. Dar, în 2023, România a avut circa 324.000 imigranţi (persoane sosite). Două mecanisme au contribuit: majorarea şi menţinerea din 2022 a contingentului anual de lucrători non-UE la 100.000 şi revenirea unei părţi a diasporei după pandemie”, a precizat Popa.
Creșterea imigrației este explicată în principal prin venirea muncitorilor din state non-UE – Nepal, Sri Lanka, Vietnam sau Ucraina –, adesea fără calificări, în timp ce emigrarea privește mai ales lucrătorii calificați.
„Migraţia net pozitivă este o corecţie de piaţă utilă (apare când cererea de muncă e ridicată, iar salariile şi condiţiile de trai sunt atractive), dar se putea şi mai bine. Ideal era să putem reţine muncitorii calificaţi, susţinând productivitatea, însă chiar şi aşa cum este, migraţia net pozitivă este de preferat migraţiei net negative. Analiza prezintă mai multe soluţii/politici de rezolvare pe termen mediu şi lung”, a conchis oficialul BNR.
Raportul BNR: soluții și perspective
Potrivit raportului BNR, deficitul de forță de muncă este o problemă structurală care poate fi rezolvată doar pe termen mediu și lung, prin măsuri active: îmbunătățirea calității educației, adaptarea pregătirii profesionale la cerințele pieței și creșterea calității vieții, pentru ca decizia de a avea copii și de a rămâne în țară să devină naturală.
Documentul avertizează că, în contextul celei de-a patra revoluții industriale, „provocările actuale ale pieţei muncii, conturate în contextul celei de a patra revoluţii industriale - aflată în plină desfăşurare -, gravitează în jurul integrării noilor tehnologii bazate pe inteligenţa artificială, manipulării bazelor mari de date, robotizării şi automatizării procesului de producţie. Resursa umană este din ce în ce mai căutată pentru înzestrări necesare unor activităţi care solicită mai mult decât competenţele elementare”.
Totodată, îmbătrânirea populației rămâne o provocare centrală: în 2024, persoanele de peste 65 de ani reprezentau 20% din populație, față de 16,3% în 2013, iar vârsta mediană a crescut la aproape 44 de ani. În ciuda stabilizării temporare a populației totale, Eurostat prognozează un declin de aproape 10% până în 2035.
Pe partea pozitivă, raportul arată că ponderea tinerilor sub 15 ani a început să crească din 2017, situându-se peste media europeană, iar rata negativă a sporului natural s-a redus față de perioada pandemiei.
În sprijinul statelor membre, Comisia Europeană a propus în 2023 un set de instrumente care vizează echilibrul viață personală–muncă, valorificarea potențialului tinerilor, promovarea bunăstării generațiilor vârstnice și gestionarea migrației prin atragerea lucrătorilor non-UE.
Ştiri video recomandate
