Multă vreme, Irlanda s-a crezut ferită de orice pericol datorită geografiei sale – o insulă la marginea Europei, ferită de priviri şi uitată. Prezenţa tot mai frecventă a navelor-spion ruseşti în apele sale a spulberat însă această iluzie: cu 75% dintre cablurile submarine transatlantice trecând prin zona sa economică, ţara cu cele mai mici cheltuieli de apărare din UE se trezeşte, de fapt, în linia întâi, scrie The Guardian.
Multă vreme, Irlanda a acordat puţină atenţie mărilor din jurul său, o zonă maritimă vastă, de zece ori mai mare decât suprafaţa terestră.
Semnalele de alarmă au început să sune abia atunci când o navă-spion rusească, Yantar, a început să apară în apele irlandeze. Vasul, prezentat drept navă de cercetare, ar avea capacitatea de a ataşa echipamente de spionaj cablurilor submarine şi şi-a semnalat deschis prezenţa. În timp ce staţiona în Marea Irlandei, în 2024, nava a rămas deasupra unei conducte de gaz care leagă Irlanda de Marea Britanie şi şi-a pornit transponderul, ca şi cum ar fi vrut să-şi anunţe apropierea de infrastructura critică.
În ultimele săptămâni, oficialii irlandezi au observat şi o creştere a numărului de nave din „flota-fantomă” rusească ce traversează Atlanticul de Nord pentru a ocoli apele britanice şi franceze, unde controalele au fost înăsprite.
Pentru autorităţi, prezenţa rusă în apele irlandeze sau în apropierea lor confirmă că Irlanda – care s-a considerat multă vreme protejată de geografie, ferită de priviri şi uitată – se află, de fapt, pe linia întâi.
Iar ameninţarea are multe faţete. Apele irlandeze sunt aglomerate: dense de rute de navigaţie, conducte de gaz şi cabluri de internet transatlantice, un atu care a atras companiile americane de tehnologie să-şi stabilească în Irlanda sediile europene.
Aproape 75% dintre cablurile submarine transatlantice trec prin sau pe lângă zona economică exclusivă a Irlandei – spaţiul de 200 de mile marine în care ţara are drepturi suverane asupra resurselor naturale şi care este de şapte ori mai mare decât suprafaţa terestră. Irlanda are o jurisdicţie mai limitată asupra unei zone şi mai vaste.
Când a preluat preşedinţia prin rotaţie a UE luna aceasta, Irlanda a venit cu un mesaj. Deşi neutralitatea sa emblematică nu este pusă în discuţie, vremea în care Irlanda dormita în privinţa apărării a apus. Securitatea figurează printre priorităţile celor şase luni în care ţara conduce Consiliul UE.
Irlanda va colabora cu alte naţiuni europene „pe obiective şi priorităţi comune în apărarea infrastructurii noastre critice, asigurându-ne că ne concentrăm pe securitate în sens mai larg”, a declarat ministrul irlandez de externe, Helen McEntee, în faţa reporterilor la începutul lunii. „Nu suntem imuni la nicio ameninţare”.
Poate suna banal, dar semnalează o reevaluare a modului în care Irlanda îşi abordează apărarea. În februarie, McEntee a lansat prima strategie maritimă din istoria Irlandei, care îşi propune să pună capăt „orbirii marine” a ţării – ideea că securitatea ţine exclusiv de uscat. Oficial, strategia urmăreşte să garanteze că Irlanda îşi poate apăra domeniul maritim, inclusiv infrastructura critică submarină.
Drumul este însă lung. „Depindem de bunăvoinţa prietenilor şi a vecinilor”, a declarat ofiţerul de marină irlandez în rezervă Caoimhín Mac Unfraidh. „Dar nu a fost mereu aşa şi nu va fi mereu aşa”.
De-a lungul unei cariere de 29 de ani în Serviciul Naval Irlandez, Mac Unfraidh a comandat două nave, LÉ Orla şi LÉ Eithne. Ambele au fost scoase din serviciu în 2022, alături de un al treilea vas.
El a descris strategia maritimă drept „un efort bun”, dar s-a temut că cheltuielile rămân „minimaliste”, în ciuda promisiunilor privind echipamente de sonar şi radar. „Ceea ce e nevoie este acel gen de viziune de ansamblu pentru ca o naţiune maritimă să aibă o marină demnă de acest nume. Iar asta înseamnă nave noi, cu noi capabilităţi, campanii de recrutare şi înfiinţarea mai multor baze”.
În 2025, guvernul irlandez a confirmat că doar două nave erau operaţionale dintr-o flotă de opt, în parte din cauza unei crize de personal.
Neglijarea mai amplă a armatei a ieşit în evidenţă la începutul acestei luni, când Volodimir Zelenski a refuzat oferta Dublinului de a trimite Ucrainei 27 de vehicule de luptă uşor blindate. ”Costul recondiţionării lor este mai mare decât valoarea pe care ar oferi-o”, a spus preşedintele ucrainean.
Oficialii guvernului irlandez subliniază că Irlanda a promis cheltuieli de capital pentru apărare de 1,7 miliarde de euro (1,4 miliarde de lire) în perioada 2026-2030, o creştere de 55% faţă de perioada precedentă. Guvernul consideră, de asemenea, că a depăşit un moment critic în recrutarea pentru marină, numărul mai mare de noi înrolaţi ducând la o creştere de 12% a personalului în 2025, faţă de anul precedent.
Cu toate acestea, Irlanda rămâne ţara cu cele mai mici cheltuieli de apărare din UE, într-un moment în care alte state îşi majorează brusc bugetele. În 2024, Irlanda a cheltuit doar 0,2% din produsul intern brut pe apărare, mult sub media UE de 1,3% şi vizibil mai puţin decât neutra Austrie (0,6%).
Oficialii UE au formulat critici pe un ton scăzut. Fosta vicepreşedintă a Comisiei Europene Margrethe Vestager, responsabilă la acea vreme de politica în domeniul tehnologiei, avertiza Irlanda în 2022 că are o responsabilitate faţă de zona maritimă: „Nimeni nu poate fi veriga slabă a lanţului nostru de protecţie”.
În 2025, un fost preşedinte al Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, l-a criticat dur pe preşedintele de atunci al Irlandei, Michael Higgins, după ce acesta calificase drept „revoltător” apelul NATO la cheltuieli mai mari ca răspuns la ameninţarea rusă. „Au oamenii aceştia vreun pic de luciditate în privinţa geografiei lor privilegiate sau a oportunităţii de a comenta măcar, în condiţiile în care beneficiază de securitatea implicită oferită de NATO?”, a spus Ilves.
Deşi este o naţiune insulară, marea nu a fost prioritatea politică a nimănui. Irlanda şi-a câştigat independenţa în 1922, dar britanicii au păstrat controlul asupra apelor irlandeze până în 1938. Irlanda nu a avut o marină pe deplin constituită decât în 1946.
Eoin McNamara, de la Institutul Finlandez pentru Afaceri Internaţionale, observă: „Securitatea naţională tinde să fie foarte divizivă din punct de vedere politic în Irlanda, fără a aduce prea multă recompensă politică, adică voturi”.
Anul trecut, Catherine Connolly, o politiciană de stânga critică faţă de NATO, a câştigat detaşat alegerile şi a devenit preşedinta Irlandei. În timpul campaniei, ea a comparat cheltuielile militare ale Germaniei cu cele din anii 1930 şi a spus că este îngrijorată de cheltuielile cu armamentul şi de „militarizarea” UE.
Între timp, oamenii consideră costul vieţii, locuinţele şi imigraţia drept cele mai importante probleme cu care se confruntă Irlanda, potrivit unui sondaj recent realizat de More in Common. Chestiunile externe şi de securitate abia dacă apăreau pe radar: 5% au menţionat războiul din Ucraina, iar 4% apărarea.
„Există un impuls puternic din partea opiniei publice de a se concentra pe aceste probleme interne, de zi cu zi”, a declarat McNamara. Apărarea, a adăugat el, este „poliţa de asigurare a economiei”, făcând aluzie la şocul economic profund pe care l-ar provoca întreruperea cablurilor de internet sau de energie. „Nu cred că acest lucru a ajuns încă la opinia publică”.
