În deșerturile din sud-vestul Statelor Unite, caii sălbatici și măgarii sapă gropi în albiile secate ale pâraielor pentru a ajunge la apă. Un studiu realizat în Arizona timp de trei ani arată că aceste "fântâni” au asigurat, într-unul dintre locuri, până la 74% din apa disponibilă la suprafață și au fost folosite de 57 de specii de animale, de la păsări cântătoare până la pume și urși negri.
Rezultatele, prezentate de publicația Science News și de Universitatea de Stat din Arizona, aduc o perspectivă nouă în dezbaterea despre aceste animale, considerate adesea invazive: în anumite locuri, obiceiul lor de a săpa după apă poate ajuta alte specii să supraviețuiască perioadelor secetoase, scrie duminică Times of India.
Totul a pornit de la o observație
În 2014, ecologul Erick Lundgren a văzut măgari care săpau în pământul uscat și s-a întrebat dacă gropile făcute ar putea folosi și altor animale. Împreună cu colegii săi, a măsurat apa din aceste gropi și din pâraiele alimentate de pânza freatică, în patru zone din Deșertul Sonora, statul Arizona, pe parcursul a trei veri, între 2015 și 2018.
Rezultatele au arătat că fântânile săpate de cai și măgari contează serios. Într-unul dintre locuri, după ce pârâul a secat, ele au devenit singura sursă de apă potabilă. În altul, au asigurat până la 74% din apa disponibilă la suprafață.
Gropile au adus, totodată, sursele de apă mai aproape una de alta, reducând în medie distanța dintre ele cu 843 de metri. Într-un deșert în care animalele trebuie să parcurgă distanțe tot mai mari pe măsură ce apa se împuținează, diferența poate fi importantă.
O "oază" pentru zeci de specii
Cercetătorii au montat camere de supraveghere în cinci zone din deșerturile Sonora și Mojave, la fântâni, pe malurile râurilor și în locuri uscate. Camerele au surprins 57 de specii de vertebrate bând apă din gropile săpate de cai și măgari, printre care păsări migratoare, căprioare, pume și chiar un urs negru.
La fântâni au fost înregistrate aproximativ la fel de multe specii ca la pâraie și cu 64% mai multe decât în zonele uscate. Cu alte cuvinte, atunci când apa naturală se împuținează, aceste gropi devin adevărate puncte de adăpare pentru fauna sălbatică.
Lundgren a povestit pentru Science News că, uneori, a băut chiar el apă din aceste fântâni, descriind-o ca fiind rece și mai curată decât în alte surse. Cercetătorii nu recomandă însă consumul de apă netratată din deșert.
Beneficiile nu se opresc la apa de băut
Gropile părăsite oferă condiții bune pentru răsadurile de plop american care au nevoie de sol umed și neacoperit de alte plante pentru a crește. În mod normal, astfel de locuri apar după inundații, dar acolo unde barajele au redus inundațiile, ele sunt tot mai rare. Într-una dintre zonele studiate, răsadurile crescute în gropile săpate de cai și măgari au rezistat peste vară, iar unele au ajuns la aproape doi metri înălțime.
Din acest motiv, cercetătorii descriu caii sălbatici și măgarii ca adevărați "ingineri ai ecosistemului", adică animale care își modifică mediul într-un mod care influențează și alte viețuitoare, așa cum fac castorii prin barajele lor.
Acești cai și măgari aduși în America de Nord de oameni pot călca în picioare vegetația locală, pot accelera eroziunea solului și pot concura cu animalele din zonă pentru hrană și apă. Ecologul Jeffrey Beck, care nu a participat la studiu, avertizează că efectele diferă de la o regiune la alta. Cercetările sale din Deșertul Roșu din Wyoming arată că, acolo, caii sălbatici pot alunga antilopele americane de la sursele de apă.
Concluzia cercetătorilor este că, atunci când autoritățile decid ce fac cu populațiile de cai sălbatici și măgari trebuie cântărite atât costurile, cât și beneficiile. Îndepărtarea lor ar putea avea consecințe neașteptate, de exemplu dispariția unor surse de apă de care depind zeci de alte specii.
