Inele de gheață pentru gât, cravate cu pachete de răcire, măști UV și pereți groși din lut – în timp ce europenii se descurcă mai degrabă cu soluții improvizate când vine canicula, alte culturi ale lumii au transformat supraviețuirea pe timp de vară într-o adevărată știință, scrie Euronews.
Țări diferite, obiceiuri diferite. În Germania, de pildă, când temperatura urcă, oamenii își slăbesc cravata sau renunță la ea cu totul. În Japonia, în schimb, cravata se transformă – literalmente – într-un accesoriu răcoritor: există cravate speciale cu pachete mici de gheață sau inserții de gel cusute în interior. Unele au și un strat de material tip burete pe partea care atinge gâtul, care absoarbe transpirația.
Japonia este, în general, considerată deosebit de inventivă când vine vorba de supraviețuirea pe timp de vară. Multe dintre aceste metode par la prima vedere ciudate pentru un european, dar se bazează pe principii fiziologice simple: din punct de vedere științific, răcirea gâtului, a încheieturilor, a axilelor și a zonei inghinale este deosebit de eficientă, deoarece în aceste zone vasele de sânge principale trec foarte aproape de suprafața pielii. Prin urmare, trucurile japoneze de răcire pot fi mai eficiente decât ar sugera aspectul lor ușor excentric.
Inele de gheață pentru gât și prosoape umezite
Foarte populare în Japonia sunt și inelele răcoritoare pentru gât – răcirea acestei zone poate reduce senzația de căldură la nivelul întregului corp. Un prosop colorat în jurul gâtului, udat din când în când, face adesea parte din ținuta obișnuită de vară. La fel de răspândite sunt prosoapele tenugui – bucăți mici și subțiri din bumbac tradițional, umezite și purtate discret sub gulere, costume sau pălării.
Bentițele și brățările de tenis din burete, un adevărat simbol al erei aerobicului european din anii '80, sunt în Japonia un accesoriu cotidian, pe care oamenii îl umezesc periodic pentru a răci pielea în dreptul venelor.
Ventilatoarele electrice de mână sau evantaiele pliabile sunt și ele parte din viața de zi cu zi, purtate adesea la gât sau la încheietură – nu doar în Japonia, ci și în China.
Măștile UV din China
În China, diferite tipuri de măști de față s-au impus în ultimii ani ca protecție solară. Cea mai cunoscută este „facekini” – o glugă din material elastic care lasă descoperite doar ochii, nasul și gura. Dezvoltată inițial în regiunile de coastă precum Qingdao, era folosită în principal de înotători pentru a-și proteja pielea de radiațiile UV intense. Orașul, situat direct pe Marea Galbenă, la jumătatea distanței dintre Shanghai și Beijing, este cunoscut și pentru berea Tsingtao, exportată în toată lumea.
De-a lungul timpului, conceptul a evoluat. Astăzi sunt răspândite măști ușoare pentru uz zilnic, confecționate din materiale tehnice respirabile precum „mătasea de gheață”, cu indice de protecție UPF 50+. Subțiri și elastice, ele sunt purtate în mod curent pe stradă și reflectă atât o adaptare pragmatică la climă, cât și anumite idei culturale despre îngrijirea pielii și frumusețe.
Pălăriile mari din materiale naturale sunt și ele frecvente, mai ales în rândul femeilor, adesea combinate cu o bucată de pânză umedă dedesubt, menită să prevină insolația.
Un obicei care îi surprinde pe mulți: în vremea caniculei, chinezii preferă băuturile calde sau la temperatura camerei. Practica își are rădăcinile în medicina tradițională chineză, potrivit căreia frigul excesiv poate perturba echilibrul interior al organismului. Se consideră că băuturile foarte reci solicită stomacul și obligă corpul să consume energie suplimentară pentru reglarea temperaturii, în timp ce băuturile calde sunt mai blânde și susțin transpirația naturală – un mecanism eficient de răcire prin evaporare.
Arhitectură, umbră și pereți groși
Alte culturi din afara Europei se bazează, în general, pe trei principii de bază: răcirea prin evaporare, umbra și arhitectura, respectiv masa termică oferită de pereții groși din pământ sau piatră.
Tehnicile tradiționale ale popoarelor Navajo și Pueblo din sud-vestul Statelor Unite folosesc construcții din lut și piatră cu deschideri mici pentru ferestre și copertine generoase. Spre deosebire de casele moderne din Germania, care pun accent pe izolație termică și eficiență energetică, clădirile în stil Pueblo mențin temperaturi interioare relativ stabile – rămân răcoroase vara și calde iarna.
Mai la sud, mexicanii preferă hainele ușoare și largi din bumbac. Casele sunt adesea construite cu pereți groși din adobe, iar curțile interioare funcționează ca adevărate „insule de răcoare”, coborând semnificativ temperatura ambiantă. Și, bineînțeles, siesta – pauza de la prânz în cele mai fierbinți ore ale zilei – este parte din rutina zilnică.
Turnuri de vânt în Egipt, oale de lut în India
În Egipt, turnurile tradiționale de vânt (malqaf) direcționează aerul mai rece din exterior spre interiorul locuințelor, în timp ce curțile cu bazine și plante reduc temperatura prin evaporare. Principiul este simplu: un prosop umed atârnat în fereastră răcește aerul care trece prin el, deoarece evaporarea apei absoarbe căldura din mediul înconjurător.
În India, un rol similar îl joacă sistemul de răcire cu oale de lut nearsa (mitti) – porozitatea argilei permite evaporarea lentă a apei și menține lichidul rece în mod natural. Oamenii poartă pânze de bumbac ude sau haine foarte ușoare pentru a-și regla temperatura corporală, iar în interior se folosesc rogojini sau perdele din iută umezite. Băuturile pe bază de iaurt, lapte bătut sau tamarind sunt populare nu doar pentru că hidratează, ci și pentru că refac electroliții.
Ştiri video recomandate
