Atunci când sunt planificate drumuri, căi ferate sau clădiri noi, copacii seculari sunt adesea printre primele victime ale dezvoltării. În Japonia însă, unii dintre cei mai valoroși arbori ai țării primesc o a doua șansă. În loc să fie tăiați, arboriștii și specialiștii în horticultură îi mută uneori printr-un proces migălos, care poate dura luni de zile sau chiar mai mult de un an.
Înainte ca un copac să fie mutat, specialiștii îi pregătesc cu atenție sistemul radicular pentru a-i crește șansele de supraviețuire în noua locație.
Această tehnică, cunoscută sub numele de nemawashi, îmbină secole de cunoștințe horticole cu ingineria modernă și reflectă respectul de lungă durată al Japoniei pentru natură și patrimoniul cultural. Utilizarea sa continuă evidențiază o filosofie a conservării care pune preț pe păstrarea istoriei vii, demonstrând că dezvoltarea și protecția mediului pot, uneori, coexista, potrivit Times of India.
De ce mută Japonia unii copaci seculari în loc să-i taie
Nu orice copac aflat în calea unui proiect de dezvoltare este relocat. Această practică este rezervată, în general, arborilor cu o valoare istorică, culturală sau ecologică excepțională. Mulți dintre aceștia se află în incinta templelor și sanctuarelor, în grădini tradiționale, parcuri sau cartiere istorice, unde au dăinuit generații întregi și sunt considerați parte a patrimoniului local.
În unele cazuri, mutarea unui arbore matur contribuie și la conservarea biodiversității și a caracterului unui peisaj, permițând în același timp continuarea proiectelor de infrastructură. Deoarece procesul este costisitor și foarte complex din punct de vedere tehnic, autoritățile analizează cu atenție dacă relocarea este fezabilă înainte de a renunța la varianta tăierii.
Lunile de pregătire ascunse sub pământ
Cea mai remarcabilă parte a procesului de relocare are loc cu mult înainte de sosirea macaralelor.
Cu luni înainte de transplantare, specialiștii încep să taie cu grijă rădăcinile copacului. În loc să dezgroape întregul sistem radicular dintr-o singură etapă, ei tund treptat anumite rădăcini din jurul arborelui. Acest lucru stimulează dezvoltarea unor noi rădăcini fine de absorbție, mai aproape de trunchi.
Aceste rădăcini sunt esențiale deoarece absorb cea mai mare parte a apei și a substanțelor nutritive necesare supraviețuirii. Permițându-le să se dezvolte înainte de relocare, experții reduc semnificativ șocul transplantării și cresc șansele ca arborele să se adapteze noului mediu. În funcție de dimensiunea și specia sa, această pregătire poate dura între șase luni și peste un an.
Ce este nemawashi și de ce este important
Procesul de pregătire a rădăcinilor este cunoscut în Japonia sub numele de nemawashi, un termen care se traduce literalmente prin „a merge în jurul rădăcinilor”.
Inițial o practică horticolă, nemawashi a devenit o expresie folosită pe scară largă în mediul de afaceri și în politică, unde desemnează procesul de pregătire discretă a terenului înaintea introducerii unor schimbări majore. Metafora provine direct din transplantarea arborilor: o pregătire atentă înainte de o acțiune decisivă conduce la rezultate mai bune.
În grădinărit, principiul rămâne același. Pregătirea rădăcinilor înainte de mutare crește considerabil probabilitatea ca un arbore matur să supraviețuiască transplantării.
Cum mută Japonia arborii uriași
Odată ce sistemul radicular este pregătit, începe relocarea propriu-zisă.
Muncitorii sapă în jurul copacului pentru a păstra cât mai intact balotul de rădăcini pregătit anterior. Rădăcinile sunt învelite în materiale de protecție, precum pânza de iută, iar trunchiul și ramurile sunt, la rândul lor, fixate pentru a preveni deteriorarea în timpul transportului.
În funcție de dimensiunea arborelui, sunt utilizate macarale, echipamente hidraulice de ridicare sau vehicule special concepute pentru transportul acestuia către noua locație. Acolo, copacul este replantat într-o groapă pregătită cu grijă, este susținut cu structuri de stabilizare și monitorizat atent prin udări regulate și lucrări de întreținere până când începe să dezvolte noi creșteri.
Supraviețuiește fiecare copac relocat?
Chiar și după luni întregi de pregătire, relocarea unui arbore matur nu garantează întotdeauna succesul.
Copacii de mari dimensiuni sunt supuși unui stres considerabil, deoarece o parte din sistemul lor radicular se pierde inevitabil în timpul transplantării.
Reușita depinde de numeroși factori, printre care specia, vârsta și starea de sănătate a arborelui, momentul în care este efectuată mutarea și calitatea îngrijirii ulterioare. Din acest motiv, arboriștii japonezi rezervă această tehnică doar arborilor a căror valoare culturală, istorică sau ecologică justifică investiția considerabilă de timp, bani și efort.
O lecție despre echilibrul dintre dezvoltare și conservare
Abordarea Japoniei demonstrează că dezvoltarea urbană și conservarea mediului nu trebuie să fie întotdeauna obiective opuse. Deși relocarea copacilor seculari necesită o planificare atentă, expertiză specializată și investiții semnificative, aceasta permite supraviețuirea unora dintre cele mai prețioase repere naturale ale țării pentru generațiile viitoare.
În loc să privească arborii bătrâni ca pe niște obstacole în calea progresului, această practică îi tratează ca pe un patrimoniu viu, demn de a fi protejat, chiar și pe măsură ce orașele continuă să se dezvolte.
