Probabil că nicio țară nu este îndrăgostită de păsări precum Noua Zeelandă. Cântecul păsărilor răsună la 7 dimineața pe radioul public, ascultătorii se autodenumesc „kiwi”, după pasărea locală care nu zboară, iar în fiecare an o specie este desemnată „Pasărea Anului” în urma unui vot popular. Astfel, descoperirea de săptămâna trecută a două păsări infectate cu tulpina mortală H5N1 a gripei aviare a lăsat fără cuvinte populația. Milioane de păsări din întreaga lume au murit după ce au fost infectate cu această tulpină, iar iubitorii de păsări se tem că ar putea reprezenta un risc de extincție pentru unele dintre cele mai prețuite comori naturale ale națiunii din Pacificul de Sud, scrie CNN.
Insulele izolate ale Noii Zeelande nu au avut mamifere prădătoare timp de milioane de ani. A fost un paradis al păsărilor care a dăruit țării o mulțime de specii unice izbitoare, de la kākāpō, un papagal nocturn, până la takahē, o creatură colorată, cu aspect aproape de dinozaur, care trăiește pe uscat.
Într-o măsură rară pe care puține țări au încercat-o, Noua Zeelandă se grăbește acum să vaccineze 300 de perechi reproducătoare din cinci specii native aflate în pericol critic de dispariție, pentru a le proteja de virus.
„Aceste păsări se găsesc doar în Noua Zeelandă. Nu se găsesc nicăieri altundeva în lume, așa că sunt importante pentru noi”, a declarat, săptămâna trecută, ministrul biosecurității al țării, Andrew Hoggard.
Tulpina H5N1 a gripei aviare, extrem de contagioasă, a ajuns aproape pe tot globul, după ce a a fost descoperită pentru prima dată în Europa în 2020. A infectat și mamifere, inclusiv vulpi, urși polari, tigri, lei de mare și chiar, în rare ocazii, oameni.
Nimeni nu știe încă cum se vor descurca păsările native din Noua Zeelandă dacă va apărea o epidemie.
„Unele specii s-ar putea să nu observe deloc acest lucru, iar altele vor muri în număr mare”, a avertizat Mary van Andel, directorul veterinar al ministerului Industriilor Primare.
Anticipând sosirea agentului patogen, Noua Zeelandă a testat în mod regulat mii de păsări în ultimul an.
Deși au fost găsite doar două păsări infectate, ambele vii, țara pare deja să se afle „pe picior de război”. Unii producători de păsări de curte au început să încuie găinile crescute în libertate în interior, iar cea mai veche grădină zoologică din țară a anulat ocaziile de a face contact cu pinguinii, publicul fiind avertizat să nu atingă animalele sălbatice moarte.
Oceania fusese singura regiune din lume lipsită de tulpina mortală de gripă aviară până luna trecută, când o pasăre marină infectată a fost descoperită pe o plajă din Australia de Vest. În ambele țări antipode, virusul a fost descoperit pentru prima dată la același tip de pasăre marină subantarctică: skua brună, o specie agresivă de necrofagi, predispusă să atace precum o cioară.
Un paradis al păsărilor
Absența mamiferelor prădătoare pentru o perioadă atât lungă de timp a plasat Noua Zeelandă pe o cale evolutivă diferită, unde un grup select de păsări native precum kiwi, kākāpō, takahē și weka s-au simțit atât de în siguranță să cutreiere solul pădurii încât nu au avut niciodată nevoie să zboare.
De la sosirea oamenilor și a mamiferelor care ucid păsări, acum aproximativ 700 de ani, peste o cincime din speciile native au dispărut. Printre cele dispărute s-a numărat și vulturul Haast, cândva cel mai mare vultur de pe Pământ, și prada sa, impunătorul Moa gigantic din Insula de Sud: o creatură fără aripi, cu aspect de struț, cu o înălțime de 3,6 metri, care era cea mai înaltă pasăre din lume.
Astăzi, mai mult de jumătate din cele 93 de specii endemice care rămân sunt considerate „în pericol grav de dispariție”, potrivit unui raport guvernamental din 2017.
Unele sunt considerate a fi creaturi dintr-o epocă preistorică, precum takahē, kiwi și kākāpō, singurul papagal de pe planetă care nu poate zbura și o pasăre care a devenit faimoasă la nivel mondial după ce unul numit Sirocco a încercat să se împerecheze cu capul unui zoolog într-un documentar britanic.
Gripa aviară este o adevărată îngrijorare pentru soarta kakapo-ilor, deoarece cea mai mare parte a populației, în total de doar 235 de indivizi, trăiește pe o mică insulă-sanctuar situată în largul coastei sălbatice a insulei Rakiura/Stewart.
„Sunt o mulțime de păsări marine care vin acolo și cu care kakapo ar putea interacționa. Acesta este un risc mai mare pentru acea specie anume”, a declarat Ash Murray, managerul de biosecuritate din cadrul departamentului de conservare al țării.
Virusul se răspândește în principal prin excrementele și saliva păsărilor infectate, ceea ce înseamnă că păsările marine și alte specii care se adună în grupuri mari prezintă un risc mai mare. La fel și necrofagii, precum vulturii și șoimii, care se ospătează cu rămășițe în descompunere.
În mod notabil, de pe lista păsărilor vaccinate lipsește însă kiwi, pasărea națională emblematică. Murray a spus că acest lucru se datorează faptului că există un număr mai mare, în jur de 70.000 de kiwi. Mulți trăiesc în sălbăticie și, în general, nu se adună în grupuri mari. Două dintre cele mai rare rase, kiwi-ul rowi și kiwi-ul Haast tokoeka, vor face probabil parte din următoarea fază a programului de vaccinare.
Amenințare pentru „locuitorii” mării
La colonia de pinguini Ōamaru, unde turiștii se adună la apus pentru a privi sute de pinguini albaștri nativi venind la țărm după o zi de pescuit, vizitatorii sunt rugați acum să își spele încălțămintea cu dezinfectant la sosire, deoarece virusul poate fi purtat pe încălțăminte.
„Am inițiat astfel de măsuri pentru a proteja păsările”, a spus Philippa Agnew, manager științific și de mediu la Ōamaru Penguins.
În colonia din pitorescul oraș de coastă din Insula de Sud există aproximativ 700 de pinguini și încă 500 într-un alt oraș din apropiere. Prezența atâtor pinguini într-un singur loc sporește riscul.
„Pinguinii mici se găsesc doar în Noua Zeelandă și Australia. Deci, nivelul impactului este într-adevăr necunoscut”, a spus Agnew.
Se știe că pinguinii au murit din cauza virusului în alte țări, însă nu în număr mare.
Colonia are și o populație de foci cu blană din Noua Zeelandă care lenevesc în jurul stâncilor frecventate de stoluri de păsări marine. Agnew este „cu siguranță îngrijorată” și ea de acestea.
„Ar fi destul de supărător să vedem pierderi ale focilor și leilor de mare”, a spus ea.
În iunie, oamenii de știință au dezvăluit că virusul a omorât aproximativ 13.000 de pui de focă care trăiau pe insulele subantarctice Heard și McDonald din sud-vestul Australiei. Imaginile colectate cu drona au arătat numeroase carcase de focă împrăștiate pe țărmurile vulcanice.
Noua Zeelandă se mândrește cu peste 200.000 de foci cu blană în apele sale, o populație care abia și-a revenit după ce milioane de exemplare au fost vânate până la dispariție de către vânătorii de foci europeni la începutul anilor 1800. Însă oficialii sunt mult mai îngrijorați de vărul mai mare al focilor cu blană, leul de mare din Noua Zeelandă, despre care se crede că există mai puțin de 5.000 de adulți.
„Este semnificativ mai rară (n.r. - specia)”, a spus Murray.
La nivel global, specia cea mai afectată de agentul patogen, în cifre brute, este puiul. Când păsările de curte se infectează, există o șansă aproape zero de supraviețuire, așa că guvernele din întreaga lume au lansat campanii de sacrificare în masă în fermele infectate pentru a încetini răspândirea. Numai în Statele Unite, cel puțin 174 de milioane de pui au fost uciși.
Ministrul biosecurității din Noua Zeelandă a avertizat că țara va urma o cale similară în cazul apariției unui focar la scară largă. Acest lucru ar putea duce la o lipsă de ouă și pui pe rafturile supermarketurilor, așa că publicul este deja avertizat de către comercianții alimentari să nu intre în panică.
