Acordul de 72 de miliarde de dolari prin care Netflix vrea să cumpere Warner Bros. și HBO nu mai este doar o tranzacție corporatistă. A devenit, peste noapte, o ecuație politică în care Donald Trump, un președinte care nu a respectat niciodată normele de independență între Casa Albă și Departamentul de Justiție, joacă rolul de dezechilibru, scrie CNN.
Deși nu s-a poziționat oficial împotriva fuziunii, Trump a spus duminică seara că va fi „implicat în acea decizie”. Paradoxal, în același timp, l-a lăudat pe Ted Sarandos, co-CEO al Netflix, și nu a lansat atacuri nici la televizor, nici pe Truth Social.
Un președinte tranzacțional într-o tranzacție gigantică
În noul mandat, tot mai mulți executivi de top au încercat să își negocieze favorurile cu Trump prin investiții în proiectele lui preferate. Funcționează uneori. Dar președintele joacă pe două planuri: ascultă și marile companii, și baza electorală care cere explicit ca Departamentul de Justiție să se opună tranzacției.
Deocamdată, Trump s-a așezat confortabil în zona lui favorită: „vom vedea ce se întâmplă”.
Pentru a înțelege momentul, trebuie să ne întoarcem la precedent.
Cum a blocat Trump prima dată o fuziune Time Warner
În 2016, înainte să câștige alegerile, Trump spunea despre fuziunea AT&T–Time Warner că „e prea multă concentrare de putere în mâinile a prea puțini oameni” și o numea „un exemplu al structurii de putere împotriva căreia lupt”.
Acela a fost primul semnal că Trump este dispus să intervină în tranzacții care, tradițional, sunt analizate exclusiv de experți antitrust.
Și fix asta s-a întâmplat în 2017. Cu CNN și HBO în aceeași familie corporativă, Casa Albă a încercat să influențeze acoperirea CNN despre președinte, știind că aprobarea pentru fuziune stătea la administrație. S-au vehiculat chiar scenarii în care președintele CNN ar fi schimbat sau canalul ar fi fost vândut lui Rupert Murdoch.
Time Warner a refuzat să cedeze. Când Departamentul de Justiție a dat în judecată companiile, ele au mers până la capătul procesului. Iar instanța a decis împotriva administrației Trump.
Cât timp Trump a fost în funcție, percepția intervenției sale politice în dosare juridice a rămas puternică. După plecarea lui, în 2021, speculațiile de acest tip au dispărut. Sau cel puțin dispăruseră până acum.
Un președinte care nu se mai ascunde
Astăzi, Departamentul de Justiție nu mai este perceput ca o instituție independentă, iar implicarea personală a lui Trump este vizibilă.
Reuters a identificat peste 470 de „ținte ale represaliilor sub conducerea lui Trump”, ceea ce arată clar că președintele nu se sfiește să folosească instrumente ale statului pentru ținte personale sau politice.
Ted Sarandos, Netflix și și o cină prietenoasă la Mar-a-Lago
Netflix știe foarte bine cu cine are de-a face. Sarandos a construit o relație directă cu Trump imediat după alegerile din 2024. Cei doi au avut o cină lungă, în termeni prietenoși, la Mar-a-Lago, iar asta a permis o linie directă de comunicare atunci când Netflix a intrat în cursa pentru Warner Bros.
Luna trecută, Sarandos l-a vizitat pe Trump în Biroul Oval. Președintele a confirmat întâlnirea public, spunând că are „mult respect” pentru Sarandos și adăugând: „Ted chiar a făcut o treabă legendară”.
Dar, în aceeași frază, Trump a invocat temerile antitrust, sugerând că o combinație Netflix-HBO ar putea ridica probleme de concurență.
Netflix susține că rivalii globali – de tipul YouTube – arată că piața este mult mai largă decât pare.
Și își arată încrederea cu bani: compania s-a angajat să plătească o taxă de reziliere de 5,8 miliarde de dolari dacă tranzacția este blocată. Este una dintre cele mai mari din istorie.
Verdictul nu va fi al lui Trump. Dar el poate influența tot procesul
Decizia finală va aparține instanțelor, dacă Departamentul de Justiție decide să conteste achiziția.
Dar Trump poate transforma procesul într-un maraton politic, în cel mai tensionat moment pentru industria divertismentului american.
E posibil ca aceasta să devină cea mai dificilă fuziune din ultimii ani, nu din motive de piață, ci din cauza unui președinte care vede Hollywood-ul și marile companii tech ca pe un teritoriu personal de negociere.