Afirmaţiile clericilor bulgari care susţin că au descoperit şase fragmente osoase din scheletul Sfântului Ioan Botezătorul au primit un sprijin nesperat din partea oamenilor de ştiinţă britanici şi danezi, informează Reuters.
Cercetătorii de la Universitatea Oxford şi de la Universitatea Copenhaga, care au analizat codul genetic al oaselor şi le-au supus apoi unui test de datare cu carbon, au ajuns la concluzia că acele fragmente ar putea fi într-adevăr rămăşiţele pământeşti ale sfântului care l-a botezat pe Iisus.
Relicvele, printre care se află un molar şi un fragment de craniu, au fost descoperite în iulie 2010 într-un sarcofag de marmură, în ruinele unei biserici medievale de pe Insula Sveti Ivan (Sf. Ioan), aflată în apropiere de oraşul Sozopol de pe ţărmul Mării Negre.
Oasele sunt expuse într-o biserică din Sozopol, unde mii de credincioşi creştini vin să le vadă în fiecare zi, deloc tulburaţi de controversele referitoare la autenticitatea relicvelor.
"Ca să fiu sincer, atunci când am auzit prima oară această poveste în 2010 am crezut că era o glumă", a spus Tom Higham, cercetător la Radiocarbon Accelerator Unite din cadrul Universităţii Oxford, unul dintre laboratoare de top din lume în privinţa testelor de datare cu carbon a descoperirilor arheologice.
Cercetătorii britanici au analizat un os de la încheietura mâinii şi au ajuns la concluzia că fragmentul datează din secolul I e.n., un secol în care ar fi trăit Ioan Botezătorul. Colegii lor, savanţii de la Universitatea Copenhaga, au alcătuit codul genetic complet (ADN) pentru trei dintre oasele descoperite.
Testele genetice efectuate au arătat că oasele provin de la aceeaşi persoană - un bărbat care s-a născut cel mai probabil în Orientul Mijlociu.
Tom Higham, care este ateu, spune că îi este imposibil să afirme cu certitudine că rămăşiţele îi aparţin Sfântului Ioan Botezătorul, dar nici nu poate să infirme această ipoteză.
"Sunt mult mai puţin sceptic acum decât eram la început. Cred că posibilitatea ca lucrurile să fie aşa este mai mare. Însă mi-ar plăcea să aflu mai multe", a declarat, vineri, Tom Higham.
Relicve ale sfinţilor sau fragmente din Sfânta Cruce pe care Iisus a fost crucificat, potrivit religiei creştine, s-au dovedit de-a lungul secolelor surse puternice de atracţie pentru milioane de pelerini şi de turişti. Mii de astfel de relicve pot fi găsite în numeroase biserici din Europa.
Însă scepticii au considerat întotdeauna aceste relicve ca fiind falsuri, dezgropate pentru a-i înşela pe credincioşi, iar unii dintre ei glumesc adeseori spunând că dacă toate oasele despre care se spune că au aparţinut lui Ioan Botezătorul ar fi autentice, atunci acest personaj biblic ar fi trebuit să aibă 12 mâini şi şase capete.
Tom Higham intenţionează să creeze un fond special care să îi permită să analizeze şi alte relicve, din alte mănăstiri, despre care se spune că ar fi oasele Sfântului Ioan Botezătorul, pentru a vedea dacă aparţin într-adevăr aceleiaşi persoane şi au o structură genetică identică cu cea a fragmentelor dezgropate pe insula Sveti Ivan.
Ioan Botezătorul, venerat atât de religia creştină, cât şi de cea islamică, a anunţat venirea pe pământ a lui Iisus, pe care l-a botezat în râul Iordan. Potrivit Evangheliilor, Ioan Botezătorul ar fi fost decapitat din ordinul regelui Herod.
George Kazan, profesor la catedra de arheologie la Universitatea Oxford, care a scris o teză de doctorat despre peregrinările relicvelor religioase în secolele al V-lea şi al VI-lea e.n., consideră că există anumite dovezi istorice care sprijină afirmaţia potrivit căreia rămăşiţele de pe Insula Sveti Ivan ar putea fi autentice.
Printre aceste dovezi se numără o cutie mică din cenuşă vulcanică consolidată, ce a fost descoperită lângă cele şase oase şi pe care apar scrise în greaca veche numele Sfântului Ioan Botezătorul şi data calendaristică ce corespunde sărbătorii religioase asociate acestui sfânt creştin.
Cenuşa vulcanică din care a fost confecţionată cutiuţa provine din Capadochia, o provincie aflată în prezent pe teritoriul Turciei, prin care treceau drumurile folosite pentru a transporta relicve religioase din ţara Sfântă la Constantinopol - în prezent Istanbul -, unde trăiau împăraţii fostului Imperiu Roman de Răsărit din secolele al V-lea şi al VI-lea, care achiziţionau adeseori astfel de relicve.
Foştii împăraţi, al căror comportament era copiat adeseori de aristocraţii pioşi, doreau să obţină acele relicve din devoţiune religioasă sau pentru a fi înmormântaţi alături de ele.
