Irakul, istoricul „tărâm dintre cele două fluvii”, este în fața unei crize care îi pune în pericol identitatea după ce Tigrul și Eufratul s-au micșorat dramatic din cauza secetei și a construcției de diguri. Acum, țara arabă se confruntă cu cea mai mare penurie de apă din ultimele decenii, relatează CNN.
Odinioară simboluri ale abundenței, cele două fluvii care izvorăsc din Turcia, au ajuns să fie motivul pentru care țara își va folosi cel mai important bun de export – petrolul – pentru a obține apă.
Cu o populație de peste 46 de milioane de oameni, Irakul se confruntă cu o penurie extremă de apă. Factorii sunt multipli - (1) construcția unui număr tot mai mare de diguri în amonte (în Turcia, Iran și Siria), (2) infrastructură veche și îmbătrânită, care a rămas nemodernizată după decenii întregi de război, sancțiuni și instabilitate și (3) incompetența guvernanților.
La aceste presiuni se adaugă și o a patra - cea mai gravă secetă din ultima sută de ani - alimentată și ea de schimbările climatice.
În același timp, cererea de apă crește din cauza creșterii populației urbane și a unui sector agricol tot mai „însetat”. Sectorul agricol irakian consumă peste 80% din rezervele de apă ale țării.
Ploi torențiale și inundații au lovit Irakul timp de mai multe zile la începutul lunii, ducând la moartea a cel puțin șase oameni, conform agenției de presă de stat de la Baghdad. Totuși, chiar și așa, țara duce lipsă de apă din cauza unei secete care durează de ani de zile.
Aproximativ 60 la sută din rezervele de apă ale Irakului vin din surse din Turcia vecină. Totuși, țara primește mai puțină apă față de anii precedenți, spune Mukhtar Khamis, expert de mediu și șeful Organizației Climatice Verzi irakiene.
Fluxul de apă este restricționat puternic de digurile construite în amonte, de Turcia, pe cele două fluvii esențiale, a declarat el pentru CNN. Asta rezultă într-o scădere abruptă a cantității de apă pentru Irak, înrăutățind și mai mult criza apei.
Ani de zile de corupție și incompetență au lăsat și ele urme. Irakul este într-o poziție vulnerabilă de negociere când vine vorba de acorduri internaționale pentru apă, spun experții.
Pentru a-și rezolva problema, Irakul a intrat într-un acord controversat cu Turcia – în noiembrie, cele două țări au formalizat Acordul-Cadru de Cooperare pentru Apă, pe baza căruia firme din Turcia vor construi noi elemente de infrastructură pentru a ajuta la rezolvarea crizei apei.
Proiectele se vor finanța cu bani din vânzările irakiene de petrol. Practic, Irakul își vinde petrolul pentru apă.
Pe baza acordului, Irakul va vinde un număr prestabilit de barili de petrol în fiecare zi, veniturile fiind depozitate într-un fond la care au acces companiile turce din domeniul infrastructurii pentru apă potabilă.
Turcia susține că inițiativa este mutual benefică pentru stabilitatea regională și pentru cooperarea economică.
„Noi, în Turcia, suntem doritori să sprijinim securitatea, dezvoltarea și siguranța Irakului, iar sprijinul nostru este categoric”, a declarat ministrul turc de externe, Hakan Fidan, la Baghdad, în timpul ceremoniei de semnare a acordului.
De cealaltă parte, ministrul irakian Fuad Hussein a lăudat acordul și a spus că este esențial pentru securitatea apei din Irak, pentru producția de hrană și pentru stabilitatea economică.
La ceremonie, el a spus că Irakul a fost lăsat multă vreme vulnerabil din cauza absenței sale în tratatele pentru obținerea apei din fluviile Tigru și Eufrat.
„Pentru prima dată, avem un mecanism clar și obligatoriu pentru a avea sustenabilitate a apei în Tigru și Eufrat. Ambele părți se angajează să mențină un flux de apă continuu bazat pe nevoia reală a Irakului în agricultură, industrie și consum”.
Totuși, unii experți și politicieni irakieni sunt sceptici cu privire la viabilitatea tratatului.
Shurook Alabayachi, expertă în politici pentru apă potabilă și politician din Baghdad, spune că accesul la apă este un drept al omului, iar apa nu ar trebui tratată ca un bun comercial și legată de veniturile din petrol. Ea avertizează că acordul cu Turcia „se îndepărtează de principiile internațional recunoscute ale diplomației apei”.
Acordul nu este soluție la criza apei din Irak, mai spune ea, iar guvernul țării ar trebui să meargă pe o „politică aliniată la dreptul internațional, profesionistă, suverană și pe termen lung”.
Alții se tem că acordul va slăbi controlul pe termen lung al Irakului asupra propriilor resurse naturale. Natasha Hall, cercetătoare la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, think-tank din Washington DC, spune că dacă Irakul devine mult prea dependent de acorduri bilaterale, suveranitatea sa ar putea fi în pericol.
Ea spune că țara va avea nevoie de mai mult decât de un acord cu Turcia pentru a-și putea gestiona criza apei. Acordul ar putea fi, însă, un pas în direcția corectă, spune ea. Există temeri și că Turcia ar putea să „aibă un control puternic asupra Irakului pe termen scurt și mediu”.
Există inclusiv sugestii că acordul este mult prea mult în favoarea Turciei – țara primește capacitate de control și acțiune asupra celei mai importante resurse a Irakului într-o perioadă în care acesta este vulnerabil, spune Gonul Tol, director fondator la programul pentru Turcia al Middle East Institute.
Oficialii irakieni respins aceste critici, însă.
Experții argumentează că acordul îi convine de minune liderului turc Recep Erdogan – Tol spune că președintele turc vede acordul ca pe ceva foarte util pentru a rămâne la putere și după alegerile din 2028.
Acordul e perfect pentru scopul lui Erdogan de a extinde influența Turciei în Orientul Mijlociu și ar putea să-i fie util și pentru securitatea energetică, în contextul în care liderul turc e presat să renunțe la petrolul rusesc.
Ştiri video recomandate
