Uniunea Europeană ia în calcul activarea instrumentului anti-coerciție, un mecanism creat special pentru a răspunde presiunilor economice venite din afara blocului comunitar. Subiectul a intrat în prim-plan după ce președintele Franței, Emmanuel Macron, ar urma să ceară folosirea acestui instrument în cazul unor noi taxe vamale americane, potrivit surselor citate de AFP.
Discuția apare într-un context tensionat, în care Donald Trump a amenințat Uniunea Europeană cu tarife suplimentare de 10% dacă nu primește Groenlanda, iar Parlamentul European ar putea bloca ratificarea acordului comercial UE – SUA programată pentru vot.
Instrumentul anti-coerciție a intrat în vigoare la finalul anului 2023. În esență, este un mecanism de autoapărare economică al Uniunii Europene, gândit fix pentru situațiile în care o țară din afara UE încearcă să forțeze Uniunea sau un stat membru să ia o decizie politică sau economică prin presiuni comerciale, financiare sau investiționale.
Nu este vorba despre sancțiuni automate, ci despre un cadru legal care permite UE să reacționeze organizat și proporțional.
Regulamentul definește coerciția economică drept o intervenție nejustificată în alegerile suverane ale Uniunii sau ale statelor sale membre. Aceasta poate lua forma unor taxe vamale punitive, a unor amenințări legate de accesul pe piață, a restricționării investițiilor sau a altor măsuri care folosesc economia ca instrument de presiune politică. Identitatea statului care exercită presiunea nu contează, iar instrumentul se aplică indiferent de sursa coerciției.
Procedura este una pe etape. Mai întâi, Comisia Europeană analizează situația, fie la solicitarea unui stat membru, fie din proprie inițiativă. Dacă există indicii solide, Consiliul Uniunii Europene decide oficial dacă este vorba despre coerciție economică.
În cazul unei constatări pozitive, UE cere statului respectiv să renunțe la aceste practici și încearcă să rezolve disputa prin dialog, negocieri sau alte mecanisme diplomatice.
Doar în situația în care aceste eforturi nu dau rezultate, Uniunea poate adopta măsuri de răspuns. Acestea pot include restricții comerciale sau economice și sunt concepute ca ultimă soluție, cu scopul de a determina încetarea presiunilor. Regulamentul mai prevede că măsurile trebuie să fie proporționale și temporare și să fie retrase imediat ce coerciția încetează.